Roma antică-Sinteză/Vladi LD

Plan de studiu:a) localizare;b)popoarele vechii Italii;c)forma de stat;d)forma de conducere(organizarea politică);e)instituții;f)administrația;g)societatea; h)ocupații(economia); i)armata; j)legislație(legi;reforme);k)cultură și civilizație;l)personalități;m)surse istorice

Istoria Romei antice se întinde de-a lungul a 12 secole(753î.Hr-476d.Hr).În acest material voi prezenta pe scurt principalele aspecte ale istoriei sale.Roma este localizată în Peninsula Italică(situată în centrul Mediteranei,având la V.Marea Tireniană și la E.Marea Adriatică și având ca insule vecine Sicilia,Sardinia și Corsica)în regiunea Latium(pe cele 7 coline: Palatin , Capitoliu , Aventin , Quirinal , Viminal , Esquilin , Caelius) pe malurile fluviului Tibru.Popoarele vechii Italii erau :semiții fenicieni,grecii,italicii(latini,sabini,samniți)și galii indoeuropeni, etruscii(de origine incertă)ș.a.Forma de stat a evoluat de la orașul-stat/regat,republica teritorială și imperiul.De asemenea a cunoscut transformări și forma de organizare politică.Astfel,între 753î.Hr-509î.Hr ,organizarea politică a fost sub forma monarhiei/regalitatea,instituțiile statului fiind regele,Senatul(Sfatul Bătrânilor)și Adunarea poporului.Apoi,între 509î.Hr-27î.Hr a existat republica aristocratică ale cărei instituții erau magistrații(în principali cei 2 consuli aleși anual și colegial,urmați de pretori,cenzori,chestori,cenzori,edili,tribunii plebei,marii preoți ,și, în caz de pericol,dictatorul/pe o perioadă de 6 luni),Senatul și Adunarea poporului.Pe fondul disensiunilor politico-sociale,în secolul I î.Hr asistăm la prăbușirea Republicii,cauzele și evenimentele care au dus la aceasta fiind corupția,degradarea virtuților civice,războaie civile(ex.Sylla vs.Marius;Caesar vs.Pompei),dictaturile(lui Sylla și Caesar) și triumviratele(„guvernarea în 3 conducători”).La capătul acestor evenimente care au dus la prăbușirea din „interior” a Republicii,dar având în vedere și expansiunea teritorială a statului roman care între secolele Vî.Hr-I î.Hr a cucerit Italia și regiunile din bazinul Mării Mediterane(Macedonia,Grecia,Pergam,Peninsula Iberică,Epir ,Regatul Seleucid,Pontul , Bitinia,Gallia,Cirenaica,Numidia,Egipt, Armenia, Commagene, Cappadocia, Galatia, Iudeea vor fi regate clientelare),aceasta s-a transformat „oficial” în imperiu care a durat „integral” între 27î.Hr și 476 d.Hr în apus și pînă în 1453 în răsărit.În perioada imperială instituțiile statului au fost împăratul,Consiliul imperial,guvernatorii provinciilor(„legatus Augusti”),Tribunalul imperial,Armata,iar Senatul începe să aibă atribuții restrânse.Totodată s-au conturat două forme de guvernământ și anume Principatul și Dominatul.În perioada imperială au domnit 4 dinastii și anume: Iulia-Claudia; Flaviilor;Antoninilor;Severilor.Imperiul și-a adăugat noi teritorii,precum Pannonia,Raetia,Norricum,Britannia,Dacia,Mesopotamia,Arabia,ajungând la maxima expansiune în sec.II. Sfârșitul dinastiei Severilor  marchează începutul crizei imperiului între 235-284 înregistrându-se anarhia militară.În 271 împăratul Aurelian retrage armata și administrația din Dacia,se proclamă“Dominus et Deus”iar Cultul Soarelui (Deus Sol Invictus) devine religie oficială. Pentru Imperiul roman,secolul III înseamnă începutul declinului când anarhia,atacurile „barbarilor” ,răscoalele și guvernările ineficiente vor duce la o inevitabilă prăbușire,fapt care s-a întâmplat în sec.V. Administrația a cunoscut o evoluție firească privită prin prisma transformărilor politice.În orașul-stat Roma,edilii se ocupau de aprovizionare,pretorii aveau atribuții polițienești și judecătorești,cenzorii se ocupau de recensământul populaţiei,chestorii de administrarea tezaurului public și de impozite,tribunii plebei convocau şi prezidau adunările plebei și  aveau drept de veto (se puteau opune deciziilor ce lezau interesele plebei),marii pontifi (preoţi) aveau misiunea de a supraveghea cultul religios.Instituţia supremă a Republicii, Senatul (300 – 900 membri) alcătuit din vechii magistraţi controla administraţia, finanţele activitatea judecătorească, treburile militare, asigura îndeplinirea practicilor de cult, lua hotărâri în materie de legislaţie şi politică externă, putea decide dacă este cazul să acorde puteri unui dictator care să ia (pe timp de 6 luni )atribuţiile consulilor.Începând cu epoca marilor cuceriri,guvernatorii provinciilor(„teritoriilor învinse”)aveau funcția de proconsul sau propretor,iar în perioada imperială erau numiți „legatus Augusti”,conducând acele provincii în numele împăratului.Societatea romană a cunoscut și ea transformări legate de noile condiții istorice.Inițial,la nivel comunitar,existau 3 triburi împărțite în 30 de ginți și 300 de curii.Ierarhic,societatea era împărțită în cetățeni(patricieni/șefii familiilor),necetățeni(plebei),clienți și sclavi.În perioada republicană ,prin legi,plebeii primesc cetățenia romană,acest statut fiind dobândit și de locuitorii liberi ai cetăților italiene „aliate” cu Roma în urma unui război desfășurat la începutul secolului I î.Hr.Au apărut și alte categorii sociale precum nobilimea,cavalerii,publicanii,plebea urbană(aceasta din urmă trăind din „pâine și circ”),sclavii(din ce în ce mai numeroși în urma cuceririlor dintre sec.V-Iî.Hr)publici,privați și gladiatori(luptătorii cu „gladius”/sabia scurtă;aceștia din urmă au zguduit statul roman în timpul răscoalei din 73-71 î.Hr,condusă de tracul Spartacus).În perioada imperială ,alături de aristocrație,plebei,sclavi apar și liberții(sclavii eliberați),iar cetățenia romană se extinde(din sec.III) și asupra locuitorilor liberi din Imperiu. Economia se baza pe agricultură (cereale, pomi fructiferi, viţă de vie,zarzavaturi)/ formele de proprietate funciară fiind ager publicus(ogorul public),latifundii, mici gospodării rurale/în  Gallia, Hispania, Egipt, Dacia,meşteşuguri(bijuterii, îmbrăcăminte, încălţăminte ,ceramică, produse din sticlă şi metal, stofe, covoare)în Gallia şi oraşele orientale,minerit(Fe, Au, Ag, aramă, sare, etc)în Britannia,Hispania,Egipt, Dacia,comerţ (beneficiază de porturi , apeducte, drumuri terestre între Roma și provincii,între provincii, cu exteriorul (pe ,,Drumul mătăsii” cu India şi China. Armata era redusă numeric la circa 3-4 mii de luptători în perioada de început a orașului Roma,dar în etapa republicană a ajuns la circa 80.000-100.000 de soldați,pentru ca la sfârșitul perioadei imperiale să numere și circa 500.000 de oameni.Unitatea de bază era legiunea ce număra circa 6000 de soldați,formată din cetățeni romani ,și împărțită în cohorte și centurii.Din rândul popoarelor cucerite erau recrutate trupele auxiliare de călăreți și pedestrași.Armamentul individual consta în căști,armuri,scuturi,săbii,sulițe,arcuri cu săgeți,iar armamentul greu și tehnica de luptă erau compuse din baliste,catapulte,turnuri de asediu,„berbeci” pentru spargerea zidurilor fortificațiilor.Stagiul militar se întindea pe durata a 20-25 de ani,veteranii(soldații „bătrâni”) erau împroprietăriți,disciplina era extrem de aspră(se aplica decimarea în caz de eșec militar),antrenamentul presupunea exersarea tehnicilor de atac și de apărare(ex. formația de luptă „țestoasa”) și marșuri de până la 30-35 de km zilnic.Trupele erau cantonate în castre .Gradele militare erau acelea de general,centurion,decurion etc. Între sec V-III î.Hr romanii îi înving pe etrusci ,Liga Latină ,samniţi , suferă înfrângeri cu celţii și cu Pyrrhus,regele Epirului dar în final ies învingători .Roma devine stăpâna Italiei și încheie tratate( foedus) cu federaţia cetăţilor italiene,,aliate”. Între sec III-I î.Hr. are loc cucerirea bazinului Mării Mediterane .Romanii poartă 3 războaie punice cu Cartagina din cauza concurenţei negustorilor cartaginezi în V.Mediteranei.Deși au fost învinși(ex. la Cannae) de  gen. cartaginez Hannibal în al doilea război romanii înving în final prin gen.Scipio „Africanul” . Romanii menţineau controlul asupra provinciilor aplicând principiul,, divide et impera”(,,dezbină şi stăpâneşte”) și prin cuceriri s-a format o ,,lume romană” (,,orbis romanus”).Pe cuprinsul imperiului a avut loc procesul de romanizare care a avut drept  factori administraţia, armata, coloniştii, urbanizarea(colonii și municipii), arta construcțiilor, dreptul, acordarea cetăţeniei romane, limba latină,viața cultural-religioasă.Romanizarea a fost intensă în Peninsula Iberică (Hispania, Lusitania), Gallia, Dacia,slabă în Britannia/ aici romanii au construit o rețea de drumuri,orașe Camulodunum(Colchester),Londinium(Londra)/și inexistentă în Grecia şi provinciile orientale. În privința legislației ,activitatea în acest domeniu începe în secolul V î.Hr când sunt date primele legi în favoarea plebeilor.La jumătatea secolului al V lea î.Hr sunt date „Legile celor XII table”,care au fost elaborate de comisia decemvirilor(„cei 10 senatori”)după modelul legilor atenianului Solon, afișate în For(piața publică)și care au constituit baza dreptului roman.În secolul III î.Hr,prin legi,plebeii devin egali în drepturi cu patricienii.Secolul II î.Hr aduce încercările de reforme(eșuate din cauza opoziției aristocrației senatoriale) în favoarea țărănimii romane promovate de frații Tiberius și Caius Gracchus.În 107 î.Hr,reforma militară a generalului-consul Caius Marius transformă armata romană într-una de profesioniști soldații și evident ofițerii primind o soldă(„salarium”).În secolul Iî.Hr prin lege ,se acordă cetățenia romană și socilor(locuitorii liberi ai cetăților italiene).În timpul dictaturii lui Caesar are loc reforma calendarului ,introducându-se „calendarul iulian” (care a fost aplicat și în România până în aprilie 1919).În perioada imperială au fost emise edicte(decrete) ale împăraților,din care reținem Constituția Antoniniană(212) a lui Caracalla,care acorda cetățenia romană tuturor locuitorilor liberi din Imperiu și Edictul de toleranță de la Mediolanum(Milano)(313) dat de Constantin cel Mare prin care creștinii se bucurau de libertatea cultului.Cultura și civilizația romană a fost dominată de un spirit practic,rațional. Romanii scriau cu un alfabet preluat de la greci și pe care l-au transformat în ceea ce numim alfabet latin,pe tăblițe de bronz ,de piatră,cerate și pergamente,având instrumente de scris.Băieții și fetele începeau școala de la 7 ani și până la 11 ani învățau latina,greaca,unele date și noțiuni de bază,elevii leneși fiind pedepsiți cu bătaia.De la 11 la 15 ani,scriau,citeau,învățau istorie,geografie,mitologie,matematică,astrologie și muzică.De la 17 ani,doar tinerii bogați(pentru că ei își permiteau să-i plătească pe acei profesori), studiau retorica și filosofia.Alte școli pregăteau medici,arhitecți,juriști.Geograful și istoricul Strabon ne dă informații istorice și geografice,iar în științele naturale Plinius cel Bătrân  a scris o lucrare de geografie,botanică,zoologie și mineralogie.Filosoful și oratorul Cicero afirma că buna credință și respectarea cuvântului dat sunt necesare în relațiile dintre oameni,Cato cel Bătrân spunea că cetățeanul trebuie să fie cinstit și bun patriot,Seneca sublinia că unii oameni își risipesc viața în timp ce alții creează opere durabile etc.În comediile sale,Plautus folosea ironia ca metodă de cercetare și de îndreptare morală,Vergilius a scris epopeea lui Eneas,legendarul strămoș al poporului roman,Horațiu promova în scrierile sale libertatea și demnitatea omului,iar pentru Ovidius dragostea era sentimentul ideal. Caesar descrie războaiele cu galii și cu Pompei,Titus Livius ne vorbește despre istoria Romei de la origini până în timpul său,Suetonius ne dezvăluie viața privată a personalităților romane,Tacitus ne dă informații despre germani,britani și istoria de la Octavianus la Nero,Dio Cassius povestește despre războaiele lui Traian cu regele dac Decebal etc.Religia era politeistă,zeii principali fiind preluați de la greci.Credeau în Jupiter,Minerva,Vulcanus,Neptun,Venus,Marte,Saturn,Apollo, Diana,Bacchus,Vesta,Pluton ,Ianus etc.Eroii adorați erau Hercule,Romulus și Remus,Castor și Pollux.După marile cuceriri apar și cultele orientale ale lui Isis,Osiris,Mithra,Sol Invictus(Soarele Nebiruit),creștinismul.Preoții erau organizați în ordine conduse de un Mare Preot. în temple,zeilor li se aduceau ofrande(flori,fructe,ouă,vin) și jertfe(miei,iezi,tauri,porci).Existau și zei considerați protectori ai casei(„șarpele”) și ai răspântiilor.Toți zeii aveau dedicate sărbători în cursul anului.Una dintre cele mai „vesele” sărbători era Saturnalia,ținută în luna decembrie.Ritul funerar era înhumarea și incinerația.Pentru cunoașterea voinței zeilor preoții practicau divinația prin așa numitele auguri și auspicii.Arhitectura romană consta în construcții precum amfiteatre,therme,arcuri de triumf,apeducte,temple, vile, diverse monumente și bineînțeles,drumuri ,o rețea rutieră(ex. Via Appia,Via Flaminia etc) care făcea legătura între provincii și capitală de unde a rămas și expresia „toate drumurile duc la Roma”.Sculptura era reprezentată de statui ale împăraților,busturi în bronz,basoreliefuri.Frescele prezentau peisaje exotice și scene mitologice,mozaicul alb-negru se folosea la pardoseală iar cel în mai multe culori la perete și la boltă,iar artele minore constau în prelucrarea ceramicii,geamuri de sticlă etc.Douăsprezece secole de cultură și civilizație romană transmisă prin numeroase vestigii lumii moderne și contemporane încununează supranumele dat Romei de „Cetatea Eternă”.Moştenirea culturii şi civilizaţiei Antichităţii numită „greco-romană ” alături de creştinism va constitui fundamentul civilizaţiei europene.Marile personalități ale istoriei politice romane au fost:-în perioada regală:  Romulus, întemeietorul Romei , Numa Pompilius organizează templele și colegiile de preoţi ,Tullus Hostilius anexează cetatea Alba Longa , Ancus Martius construiește portul Ostia şi podul peste Tibru ,Tarquinius Priscus construiește Circus Maximus și Cloaca Maxima ,Servius Tullius  dă reforma administrativă și ridică primul zid care a înconjurat Roma,iar Tarquinius Superbus ridică templul lui Jupiter;-în perioada republicană :  Hannibal ( om de stat și general cartaginez.I-a învins pe romani  în mai multe bătălii(ex.Cannae/ model al bătăliei de învăluire în istoria artei militare),dar a fost învins decisiv la Zama , înTunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr) de Scipio); Publius Cornelius Scipio Africanus /Scipio Africanul  (general și politician roman, strateg în timpul Războaielor Punice. Și-a dobândit faima obținând numeroase victorii în Spania și cucerind portul Cartagina în cel de-al doilea război punic. A obținut victoria asupra lui Hannibal în bătălia de pe câmpia Zama)Tiberius Gracchus ( 168–133 î.Hr.) a fost un politician roman din secolul al II-lea î.Hr. și fratele lui Gaius Gracchus. Ca tribun al plebei, reformele sale asupra legislației agrare au provocat turbulențele politice în Republica Romană. El a fost ucis, împreună cu mulți dintre susținătorii lui, de către membrii Senatului roman și susținătorii fracțiunii conservatoare a Optimaților.Gaius  Gracchus (154 î.Hr. –121 î.Hr.) a fost un reformator ce făcea parte din partidul popular (partid ce lupta pentru drepturile oamenilor săraci). El a dat o lege prin care se puneau la vânzare cerealele la jumătate de preț în folosul săracilor. În urma unor revolte, pentru a nu cădea în mâinile statului roman, Gaius Gracchus l-a pus pe servitorul său să-l ucidă.Gaius Marius (157 î.Hr. – 86 î.Hr.), a fost un general și om politic roman, cunoscut pentru cele 7 consulate și pentru reforma armatei romane, permițând recrutarea cetățenilor fără pământ și reorganizând structura legiunilor romane. Lucius Cornelius Sylla Felix (138 î.Hr.–78 î.Hr.) a fost un general și om politic roman, care, ca dictator, prin încercările lui de a constitui o formă nouă de stat, a contribuit de fapt la destrămarea Republicii Romane. Caius Iulius Cezar (100 î.Hr – 44 î.Hr.)  lider politic și militar roman;membru al primului triumvirat,cuceritorul Galliei,învingătorul lui Pompei în al doilea război civil,dictator,autorul moral al „calendarului iulian”,istoric memorialist/a scris „Războiul galic.Războiul civil”) .A fost asasinat la Idele lui Marte(15 martie 44î.Hr),în urma unei conspirații senatoriale condusă de Marcus Junius Brutus.  Marcus Antonius  (n. 82 î.Hr.—30 î.Hr.) a fost un general și politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.). Primește guvernarea provinciilor din Orient,și s-a căsătorit cu regina Egiptului, Cleopatra. Comportamentul lui moral și politic duce la ascuțirea conflictului cu Octavian, al cărui rezultat a fost bătălia de la Actium (31 î.Hr.)unde a fost înfrânt.- În perioada imperială Octavianus Augustus (62 î.Hr. — 14 d.Hr.), a fost primul Împărat Roman. A avut titluri precum princeps senatus(primul dintre senatori),Augustus(„Strălucitul”),imperator(comandant suprem al armatei),„pater patriae”(părinte al patriei),consul,Mare Pontif, tribun al poporului ,conducător absolut în toate provinciile .A inaugurat „pax romana”(„pacea romană”),a încurajat cultura și a înființat garda pretoriană Tiberius (14-37) dă legea de ,,lese-majeste” și  adaugă noi provincii(Moesia, Cappadocia, Commagene);în timpul său este crucificat la Ierusalim ,Iisus Hristos. Caligula( 37-41 ) impune divinizarea împăratului( considerat după modelul oriental,zeu sau fiu al zeilor) dar e asasinat de pretorieni. Claudius (41-54)cucerește Tracia și  Britannia și modernizează portul Ostia. Nero(56-68) înfrânge răscoala reginei Boudica din Britannia și conspiraţia în care a fost implicat Seneca,maestrulsău .Incendiul devastator care a cuprins Roma duce la prima persecuţie a creştinilor.Se confruntă cu răscoale în Iudeea, Gallia și Spania iar regimul său de teroare e dezaprobat de Senat care-i cere să-și pună capăt zilelor. Vespasianus (69-79) reprimă( prin fiul săuTitus care cucereşte Ierusalimul), răscoala evreilor  și începe construcţia Colosseum-ului,inaugurat de fiul său Titus (79-81)în timpul căruia Agricola, guvernatorul Britanniei, extinde stăpânirea romană până în Scoţia. Domiţian (81-96) poartă războaie cu regele dac Decebal pe care-l recunoaște client al Romei,reorganizează Moesia şi Germania,dar e asasinat. Marcus Ulpius Traianus (98-117) (n. 53 în Hispania, -d. 117), Împărat Roman între (98 – 117)  dinastia Antoninilor. Transformă  1/3 din Dacia în provincie romană după războaiele (101-102 şi 105-106)cu Decebal. S-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.A construit la Roma,forul și Columna pentru a comemora victoriile din Dacia;creează provincia Arabia în N-V.regatului nabateilor are conflict cu Regatul Part și crează noi provincii ( Armenia, Mesopotamia, Asiria).Primește din partea Senatului titlul de “Optimus princeps”(„Cel mai bun principe”) La moartea sa(117) se înregistrează maxima expansiune a Imperiului: 3,3 mil. Km²; populația: 50-70 mil. locuitori; 9000 km de frontiere apărate de 30 de legiuni; limite: Pen. Iberică-Eufrat-Tigru-Scoţia-graniţele Saharei-Rin-Dunăre-prima cataractă a Nilului. Hadrian(117-138) încheie tratat cu parții,reorganizează Dacia,reprimă răscoala evreilor și ridică”Zidul” din Britannia. Marcus Aurelius (161-180) are preocupări filosofice  și obține victorii cu parţii şi marcomanii. Septimius Severus (193-211) are victorii cu parţii (cucereşte Babilonul) şi în Britannia. Caracalla(211-217) dă în 212 Constituţia antoniniană (acordarea cetăţeniei romane tuturor oamenilor liberi din Imperiu) are victorie cu alamanii pe râul Main,dar e asasinat de pretorieni Severus Alexander(222-235) are bune relaţii cu Senatul, luptă cu Persia Sasanidă,dar e ucis în Germania. Sfârșitul dinastiei Severilor  marchează începutul crizei imperiului între 235-284 înregistrându-se anarhia militară .Aurelian(270–275)retrage armata și administrația din Dacia( 271),se proclamă“Dominus et Deus”(Stăpân/Domn și Zeu)iar Cultul Soarelui (Deus Sol Invictus/Zeul Soare Nebiruit) devine religie oficială. Dioclețian(284 -305). Instituie tetrarhia ca sistem de guvernare Obține victorii împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient. Cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu și dă edicte anticreștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii. Armata crește la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60. Dobrogea este separată de Moesia Inferior și transformată în provincie separată, sub numele de Scythia (cu reședința în orașul Tomis), aparținând diocezei Tracia și apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum și Troesmis ). Constantin cel Mare (306 -337).Înfrânge forțele lui Maxentius  în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lîngă Roma (312). Prin „Edictul de la Milano” (313) creștinismul a devenit o realitate tolerată a Imperiului Roman.A dat reforme (politico-administrativă,socială,militară).A schimbat ziua de odihnă din Imperiu din sâmbătă în duminică.A prezidat Conciliul ecumenic de la Niceea.A întemeiat pe locul fostei colonii grecești Byzantion,orașul Constantinopol.Era adeptul cultului „Sol Invictus”.A dorit să fie botezat de către episcopul Eusebiu de Cezareea. Pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea și organizarea Bisericii creștine, Constantin cel Mare este venerat ca sfânt  la data de 21 mai, odată cu Sfânta Elena, mama sa. Teodosiu I / Teodosiu cel Mare (379 -395). El a primit Orientul, Macedonia și Dacia. În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe goți în Epir și în Dalmația. A instalat o parte din ostrogoți în Pannonia, iar el s-a instalat la Constantinopol. Încheie cu vizigoții, în 382, un tratat (foedus) prin care îi stabilește ca federați în dioceza Tracia, între Balcani și Dunăre.Încheie pacea cu Persia sasanidă (387), împărțind Armenia între cele două imperii. A ridicat creștinismul la rangul de singură religie oficială și obligatorie prin edictul din 28 februarie 380 de la Tesalonic. După moartea sa, la Mediolanum (17 ianuarie 395), Imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub regența lui Rufinus (Orient) și Honorius, sub regența lui Stilicho (Occident).Personalități ale culturii și civilizației romane: Cato cel Bătrân (234 î.Hr – 149 î.Hr) om de stat, scriitor și istoric( lucrări:   „De agricultura” , „Origines” „Orationes„etc) care a jucat un rol important(a fost consul și censor) în perioada cea mai strălucitoare a Republicii romane. Marcus Tullius Cicero (106 î.Hr.– 43 î.Hr.) a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane. Poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori. Dio Cassius (155 sau 163/164 – după 229) istoric roman. A publicat „Istoria romană” în 80 de volume, începând cu venirea lui Enea în Italia, fondarea orașului, și ajungând până în anul 229. În cărțile 67 și 68 descrie războaiele purtate între daci și romani. Titus Livius (cca. 59 î.Hr. – 17 d.Hr.) a fost istoric roman;Ab urbe condita (De la fondarea Romei). Lucius Annaeus Seneca (cca. 4 î.Hr. – 65) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero Publius Ovidius Naso (43 î.Hr.– 18 d. Hr., Tomis) a fost un poet roman( a scris „Tristele” și Ponticele”), cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Gaius Petronius/Petroniu (aprox. 27 – 66) om politic și scriitor latin, autor al romanului Satyricon și „arbitru al eleganței”. Plinius  cel Bătrân(23 – 79 ).A fost un important și renumit erudit(principala lucrare:„Istoria naturală”) al Imperiului Roman.  Vergilius (70 î.Hr.– 19 î.Hr.) a fost un poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida”), considerată epopeea națională a romanilor. Horatius  ( 65 î.Hr.– 8 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani(lucrări:„Satire”,„Epistole” etc) din „perioada de aur” a literaturii romane („Secolul lui Augustus”) sau „epoca augustană”. Strabon (în varianta latinizată Strabo/ 63î.Hr-21 sau 26 d. Hr.), a fost un vestit istoric și geograf(lucrare esențială:„Geografia”) antic grec(născut în Grecia romană). Ammianus Marcellinus (cca. 332 – 395) a fost un general roman de origine greacă și ultimul mare istoric latin. El este autorul operei istorice „Res gestae”.Surse istorice primare privind istoria Romei antice:Diodor din Sicilia( „Biblioteca istorică”),Strabon(„Geografia”),Titus Livius(„De la întemeierea orașului”/Roma-n.n),Dio Cassius(„Istoria romană”),Polybius(„Istorii”),Dionysos din Halicarnas („Antichităţi romane”),Cato cel Bătrân( „Despre agricultură”) , Appian( „Războaiele civile”),Plutarh( „Vieţi paralele”),Suetonius(„Vieţile celor 12 Cezari”),Aelius Aristide( „Elogiul Romei”),Eutropius(„Scurtă istorie de la întemeierea Romei”), Ammianus Marcellinus(„Res gestae”/„Fapte”)etc.

O cronologie selectivă a evenimentelor din istoria secolului XX/Vladi LD

1900-1901 – în China, răscoala Boxerilor („Societatea Pumnilor Armonioşi”), o societate secretă antioccidentală/înfrântă -> între China şi occidentali se încheie protocolul de la Beijing (1901) 1901-1909 – Theodore Roosevelt, preşedinte al S.U.A.; Eduard VII (1901-1910) îi urmează reginei Victoria;1902 – în Irlanda ia naştere mişcarea naţionalistă republican Sinn Fein („Noi singuri”); -pacea de la Vereeniging pune capăt războiului burilor (englezii anexează Orange şi Transvaal) 1904 – tratatul „Antantei cordiale” între Franţa şi Marea Britanie;1904-1905 – război ruso-japonez (cei din urmă, victorioşi impun tratatul de la Portsmouth/S.U.A./1905) 1905 – independenţa Norvegiei faţă de Suedia; -prima revoluţie rusă (Duminica roşie” din Sankt Petersburg) 1905-1906  – prima criză marocană (între Franţa şi Germania) încheiată prin Conferinţa de la Algesiras (1906) ;-1906 – înfiinţarea Partidului Laburist în Marea Britanie; -Convenţia italo-anglo-franceză cu privire la Etiopia; -cutremur de pământ la San Francisco (S.U.A.); -condominium franco-britanic în Noile Hebride (Vanuatu); -înfiinţarea Ligii musulmane în India1907  –  formarea Triplei Alianţe (Antanta)/Marea Britanie, Franţa, Rusia/ devenită posibilă prin acordul anglo-rus din Iran (acesta e împărţit în două zone de influenţă aparţinând celor două puteri); -americanii ocupă Nicaragua; -crearea dominionului Noua Zeelandă aparţinând Marii Britanii; -a doua conferinţă internaţională de la Haga în problemele dezarmării; -marea răscoală ţărănească din România1908 – Independenţa Bulgariei faţă de Imperiul Otoman; -criza bosniacă(Austro-Ungaria anexează Bosnia-Herțegovina); -mişcarea “Junilor Turci” în Imperiul otoman. 1909 – Exploratorul R. Peary, folosind sănii trase de câini, ajunge pentru prima oară la Polul Nord; W. Taft (1909-1913), preşedinte al SUA; -domnia lui Mehmed V (1909-1918) în Imperiul Otoman. 1910 – George V, rege al Angliei (1910-1936); -Japonia anexează Coreea; -constituirea Uniunii Sud-Africane, stat federal din care fac parte coloniile britanice Cape, Transvaal, Natal şi Orange; -revoluţiile în Portugalia şi proclamarea republicii; -Internaţionala a IIa propune o zi internaţională dedicată femeii; 1911-1912 – a doua criză marocană (tratate încheiate între Franţa-Germania, Franţa-Maroc, Franţa-Spania); -război italo-turc (Italia anexează Tripolitania); -revoluţia naţionalistă condusă de dr. Sun Yat Sen în China (căderea dinastiei Qing şi instaurarea republicii); 1911 – F. Madero îl răstoarnă pe dictatorul mexican Porfirio Diaz; -norvegianul R. Amundsen ajunge primul la Polul Sud; 1912 – Tratatul de la Lausanne între Italia şi Imperiul Otoman; -Albania devine independentă faţă de turci1912-1913 – Războaiele balcanice (încheiate prin păcile de la Londra şi Bucureşti)/în primul, Alianţa Balcanică (Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Grecia) învinge Imperiul Otoman; -în al doilea, Bulgariei, stat agresor, îi este impusă pacea cu Serbia, Grecia, România şi Imperiul Otoman. 1913-1921 – Thomas Woodrow Wilhem, preşedinte al SUA; –1913: Brazilia acordă drept de vot femeilor; –1914: asasinarea arhiducelui de Austria, Franz Ferdinand la Sarajevo(Bosnia); Austro-Ungaria declară război Serbiei; prin jocul alianţelor criza balcanică duce la izbucnirea primului război mondial (1914-1918); 1914 – moare regele Carol I de România; -urmează regele Ferdinand I(1914-1927); bătălia de la Marna (mareşalul Joffre opreşte înaintarea germană); -bătăliile de la Tannenberg şi Lacurile  Mazuriene (ruşii sunt învinşi de germani); -neutralitatea României şi a Italiei; -Imperiul Otoman se alătură Puterilor Centrale; Belgia şi Japonia se alătură Triplei Înţelegeri (Antantei); -în Mexic, Pancho Villa şi Emiliano Zapata ocupa Mexico; 1915 – ofensive franco-engleze în Champagne şi Artois; -ofensiva germană în Galiţia, Ucraina şi Bielorusia; -Italia se alătură Antantei (lupte la Isonzo împotriva trupelor austro-ungare); -Bulgaria se alătură Puterilor Centrale; – trupele germano-bulgare ocupă Serbia; -masacrarea populaţiei armene (1,5 mil. de persoane) în Imperiul Otoman; -britanicii ocupă coloniile germane din S-V Africii.1916 – bătălia de la Verdun (cea mai mare încleştare de pe frontul de Vest între armata franceză şi armata germană/10 luni de lupte; peste 300 mii de victime de fiecare parte); -ofensivă anglo-franceză pe Somme (britanicii introduc în lupte, pentru prima dată în istorie, tancurile); -ofensiva victorioasă a gen. rus Brusilov pe frontul de est; Portugalia şi România se alătură Antantei; -ofensiva română în Transilvania; respingerea acesteia si ocuparea Bucureştilor de către inamic (trupe germane-austro-ungare şi bulgare); -la instigarea englezilor (col. T.E.Lawrence), Arabia se răscoală împotriva Imperiului Otoman sub conducerea lui Husein, rege în Hedjaz; 1917 – SUA, Grecia şi China se alătură Antantei; -trupele române obţin victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz împotriva trupelor germano-austro-ungare; -italienii sunt învinşi în Slovenia; -independenţa Finlandei faţă de Rusia; -revoluţii în Rusia (febr.-mart. – abdicarea ţarului Nicolae II şi formarea guvernului liberal Kerenski; oct.-nov. – revoluţia bolşevică/comunistă condusă de V.I.Lenin); -britanicii cuceresc Bagdadul şi Ierusalimul/Declaraţia Balfour, care prevede crearea unui Cămin naţional pentru poporul evreu în Palestina; 1918 – pacea de la Brest-Litovsk între Rusia şi Puterile Centrale; -pacea de la Buftea-Bucureşti între România şi Puterile Centrale; -ofensiva franco-englo-americană în Champagne şi Picardia; -retragerea germanilor şi armistiţiul de la Rethondes-Compiegne; -capitularea Bulgariei; -armistiţii cerute de Imperiul Otoman şi Austro-Ungaria; -crearea statelor naţionale în urma dispariţiei marilor imperii: Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Creato-Sloven, Austria, Ungaria, Polonia, România Mare ( prin unirea Basarabiei-27 martie, Bucovinei-15 noiembrie, Transilvaniei-1 decembrie, cu patria mamă, România; -revoluţia spartakistă(comunistă) în Germania (abdicarea împăratului Wilhelm II şi proclamarea republicii); -război civil în Rusia(1918-1921) între Armata Roşie şi ruşii “albi” fideli ţarului Nicolae II (acesta va fi asasinat de bolşevici împreună cu întreaga sa familie la Ekaterinburg); -Rusia sovietică acordă drept de vot femeilor; 1918-începutul generalizării votului universal; -independenţa Armeniei; -Cele 14 puncte ale preşedintelui SUA, T.W. Wilson. 1919-1920 – Conferinţa de pace de la Paris-Versailles – puterile învingătoare(SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia) impun tratate de pace învinşilor: la Versailles(28 iun) cu Germania; la Saint-Germain(10 nov.) cu Austria; la Neuilly(27 nov.) cu Bulgaria; la Trianon(4 iun 1920) cu Ungaria; la Sevres(10 aug 1920) cu Turcia; –1919: în Ungaria, guvernul comunist al lui Bella Kun răsturnat de Miklos Horthy (şi în condiţiile ocupării Budapestei de către armata română ca urmare a agresiunii ungare în Transilvania); -Estonia devine independentă; -revoluţia naţională în Turcia condusă de Mustafa Kemal Ataturk; -în Germania, proclamarea “republicii de la Weimar”; -înfiinţarea Internaţionalei a III a (Comitern) la Moscova; -drept de vot acordat femeilor în SUA, Germania şi Olanda; 1920: independenţa Letoniei şi Lituaniei; -înfiinţarea oficială(10 ian) la Geneva a Ligii(Societăţii) Naţiunilor; -coloniile germane sunt date învingătorilor cu titlu de mandat de către Liha Naţiunilor; -război civil în Irlanda (naţionaliştii din Sinn Fein şi Armata Republicană Irlandeză (I.R.A) pe de o parte şi autorităţile britanice pe de alta parte); -mandat britanic în Irak; – Senegal-Niger devine Sudanul francez (azi, Mali); -mandat francez în Siria şi Liban; -război polono-sovietic (1920-1921); -campania de nesupunere civilă (1920-1922) condusă de Mahatma Gandhi în India; -legea Volstead (a prohibiţiei) în SUA; 1921 – crearea Micii Înţelegeri (1920-1921)/România, Cehoslovacia, Iugoslavia/; -recunoaşterea statului independent Irlanda (Nordul/Ulsterul majoritar protestant rămâne în componenţa Marii Britanii); -independenţa Afghanistanului faţă de Marea Britanie; – înfiinţarea Gosplan (Comisiei de Stat a Planificării) şi promovarea N.E.P  (Noua Politică Economică)  de către liderul sovietic V.I Lenin; -războiul antispaniol din Rif/Marocul spaniol al lui Abd-el-Krim; -Noua Guinee sub protectoratul Australiei; -Adolf Hitler în fruntea Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP-Partidul Nazist) / creat în 1919 / ; -deschiderea Conferinţei de la Washington (1921-1922) în probleme din Orientul Îndepărtat, din Pacific, precum şi limitarea înarmărilor navale; -emirul haşemit Abdullah administrează Transiordania; -SUA încheie tratatul de pace cu Germania; -crearea Partidului Comunist din România; 1922 – crearea URRS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste / Uniunea Sovietică); -abolirea sultanatului în Turcia  (sfârşitul Imperiului Otoman) şi proclamarea Republicii condusă de Mustafa Kemal Ataturk; -tratatul sovieto-german de la Rapallo; -ceremonia încoronării (în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia) lui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României; -război civil în Irlanda (1922-1923) împotriva apartenenţei Ulsterului la Marea Britanie; – “marşul asupra Romei al cămăşilor negre”(fasciştii) lui Benito Mussolini care primeşte funcţia de premier al Italiei din partea regelui Victor Emmanuel III; -protocolul de la Geneva privind interzicerea Anschlussului; 1923 – o nouă Constituţie (liberală) a României; -dictatura militară a lui Primo de Rivera în Spania; -Conferinţa de la Lousanne în problema Strâmtorilor şi a rectificării clauzelor tratatului de la Sevres în favoarea Turciei; -“puciul de la berărie” (încercarea de lovitură de stat de la Munchen, organizată de naziştii lui Hitler / acesta va fi arestat şi închis de autorităţi); -începe ocupaţia (1923-1925) franco-belgiană a zonei Ruhr; 1924 – prima constituţie a URSS; -moare Lenin (rivalităţi în cadrul partidului comunist); -abolirea califatului în Turcia; -crearea Republicii Populare Mongole (cu regim comunist); -Conferinţa de la Londra adoptă planul Dawes; -în Arabia, Abd-al-Aziz III, ibn Saud, prinţ al Nadjd ocupă Mecca (dinastia saudită în Arabia); -J. Hertzog, lider al Partidului naţionalist care promovează apartheidul (segregaţia negrilor) devine prim-ministrul Uniunii Sud-Africane; -A. Sandino luptă împotriva prezenţei americane în Nicaragua; 1925 – Conferinţa internaţională de la Locarno (Lacerna) adoptă Pactul de garanţie renan; – Benito Mussolini transformă Italia în primul stat fascist totalitar din istorie; – P. Von Hindenburg devine preşedinte al Republicii de la Weimer; -Ciprul devine colonie britanică; -răscoala druzilor împotriva francezilor în Siria; -Reza Han, proclamat şah al Iranului întemeiază dinastia Pahlavi; -Biserica Ortodoxă Română e ridicată la rangul de Patriarhie; 1926 – tratat franco-român; -în Franţa, guvern de Uniune Naţională condus de Poincare; -Germania e admisă în Liga Naţiunilor; -Libanul devine republică parlamentară constituţională; -începe domnia (1926-1989) împăratului Hirohito şi era Showa; -tratat de prietenie şi neutralitate germano-sovietic; -Conferinţa internaţională de la Geneva privind interzicerea folosirii substanţelor toxice în timpul conflictelor militare; -crearea Partidului Naţional Ţărănesc în România; 1927 – Stalin începe eliminarea “tovarăşilor incomozi” pentru a deveni stăpânul absolut al URSS; -în România, moartea regelui Ferdinand I (urmează Regenţa /1927-1930/ în timpul minoratului regelui Mihai I; -crearea legiunii” Arhanghelului Mihail”; -în China, ruptura între naţionaliştii (Partidul Gomindan condus de Cian Kai Şi) şi comuniştii (conduşi de Mao Ze Dong şi Ciu En Lai); 1928 – Pactul de la Paris (Briand-Kellog) privind “scoaterea războiului în afara legii”  la care aderă 57 de state; -drept de vot acordat femeilor în Marea Britanie; -dictatura lui Antonio Salazar (1928-1951) în Portugalia; -primul plan cincinal (1928-1933) în URSS; 1929 – Conferinţa de la Haga adoptă Planul Young; -Convenţia de la Geneva privind tratarea umană a prizonierilor de război; -Concordatul de la Laterano între biserica romano-catolică şi conducătorii statului italian (crearea statului Vatican); -la Chicago, războiul gangsterilor şi” masacrul de Sf. Valentin” (se remarcă celebrul boss Al Capone); -crahul de pe Wall Street (Bursa din New York) – Joia Neagră (24 oct.) care marchează începutul Marii Depresiuni americane şi al crizei economice mondiale (1929-1933); -protocolul de la Moscova (“Litvinov”) completează Pactul Briand-Kellog; 1930 – tratatul de la Londra privind înarmarea navală; -intră în vigoare moratoriul Hoover; -restauraţia Carlistă (revenirea la tron a lui Carol al II-lea de România /1930-1940 / ; 1931 – „statutul de la Westminster” întemeiază „British Commonwealth” (Regatul Unit, dominioanele sale /practic independente/ Canada, Australia şi Noua Zeelandă, coloniile şi protectoratele sale; -suveranul britanic este, de drept, şeful Commonwealthului; 1931 – japonezii invadează Manciuria; 1932 – 40 de milioane de şomeri în lumea industrială ( 23,5 % din populaţia activă a SUA şi 17,2 % din cea a Germaniei); -în Franţa, A. Lebrun devine preşedinte al republicii (1932-1940); -se formează Arabia Saudită prin unirea teritoriilor cucerite de Abd al Aziz III ibn Saud; -japonezii înfiinţează în Manciuria, statul Manciuko, în fruntea căruia îl instalează de fostul împărat al Chinei, Puyi; -Turcia aderă la Liga Naţiunilor; -începe la Geneva Conferinţa internaţională în problema dezarmării (1932-1935); -Conferinţa de la Lausanne anulează datoriile de război ale Germaniei; 1933 – în Franţa dezvoltarea opoziţiei de dreapta (“Crucile de Foc”) şi de stânga (comuniştii); -Adolf Hitler, liderul Partidului Nazist este numit cancelar al Germaniei; -începutul statului nazist (al III-lea Reich: 1933-1945); -la Dachau se înfiinţează primul lagăr de concentrare în Germania; -în SUA, primul dintre cele 4 mandate la preşedinţie ale democratului F.D.Roosevelt (1933-1945) (el demarează politica „New Deal/”Noul Curs”); -în România, scoaterea în afara legii a Gărzilor de Fier duce la asasinarea premierului liberal I.Gh.Duca de către legionari, pe peronul gării din Sinaia; -Convenţia de la Londra privind definirea agresiunii şi a agresorului (o convenţie similară adoptă şi statele latino-americane: Pactul Saavedra-Lamas); -la Roma se încheie „Pactul de înţelegere şi colaborare” între Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia; -Germania şi Japonia părăsesc –Liga Naţiunilor; 1934 -la Atena se încheie Pactul de constituire a Înțelegerii Balcanice; – în Germania, Hitler cumulează funcţiile de cancelar şi şef al statului (Fuhrer); -are loc „Noaptea Cuţitelor Lungi”; -în Austria, asasinarea cancelarului E. Dollfuss de către nazişti, partizani ai alipirii Austriei la Germania (Anschluss); -Pactul oriental propus de ministrul de externe francez Louis Barthou, eşuează (mai mult, Barthou moare în atentatul de la Marsilia, alături de regele Iugoslaviei, Alexandru I, împuşcaţi de ustaşi/fasciştii croaţi); -în URSS, asasinarea lui Kirov, inaugurează un val de epurări în cadrul PCUS (înfiinţarea poliţiei politice NKVD, dezvoltarea Terorii şi a sistemului concentraţionar / Gulag); -în China Mao Ze Dong conduce „Marşul cel lung” al comuniştilor care, atacaţi de Gomindan, îşi părăsesc bazele din sud, plecând spre regiunea Yanan (Shaanxi); -Turcia acordă drept de vot femeilor; -apariţia „automobilului poporului” (Volskwagen) în Germania; 1935 – Conferinţa de la Stresa condamnă planul de reînarmare german; -legile de la Nurnberg cu prevederi rasiale / anti-semite (împotriva evreilor); -începe cucerirea Etiopiei de către Italia (1935-1936), acţiune condamnată prin Rezoluţia Ligii Naţiunilor; -tratate de asistenţă mutuală sovieto-francez şi sovieto-cehoslovac; -acord naval anglo-german; 1936 – remilitarizarea Renaniei de către Hitler; -Pactul Anticomintern (anticomunist) semnat de Japonia şi Germania (împreună cu Italia, constituie /1936-1937 / Axa Roma-Berlin-Tokio); -în Franţa, înfiinţarea Frontului Popular (socialişti, comunişti şi radicali) şi cabinetul ministerial (Leon Blum); -în Marea Britanie, moare George V, abdică Eduard III; -în Spania, începe războiul civil (1936-1952) între republicani (sprijiniţi de URSS şi de Brigăzile Roşii Internaţionale) şi gen. Francisco Franco „Caudillo” (susţinătorii acestuia erau numiţi franchişti) susţinuţi de voluntari de extremă dreapta din Europa (ex. legionari români), Germania nazistă şi Italia fascistă; -în Grecia dictatura militară (1936-1941) a gen. Metaxas; -începutul Marii Terori (1936-1939) în URSS (marile procese de la Moscova, epurări în rândul conducerii Armatei Roşii); -mişcări ale gherilei arabe în Palestina (1936-1939); -autonomia Siriei şi a Libanului; -independenţa Egiptului; -constituirea Africii Orientale italiene (Etiopia, Eritreea şi Somalia); -Conferinţa de la Montreux în privinţa strâmtorilor Bosfor şi Dardanele; 1937 – statul liber Irlanda îşi ia numele de Eire; -Italia iese din Liga Naţiunilor; -aviaţia nazistă bombardează oraşul basc Guernica; -incidentul de la podul Marco Polo (Japonia dezlănţuie agresiunea generală asupra Chinei care duce la războiul sino-japonez: 1937-1945); -victoria în alegerile din India a Congresului Naţional Indian; -Congresul SUA  reînnoieşte legea neutralităţii care interzice livrările de arme unor beligeranţi; -în România, Pactul de neagresiune electoral (PNL, PNŢ şi Partidul „Totul pentru ţară” / Garda de Fier) (în urma alegerilor parlamentare, procentele aproximative obţinute cu fost PNL – 36% ; PNŢ – 20%; Legionarii – 15%; 1938 – în România instaurarea monarhiei autoritare a regelui Carol al II-lea (10 febr. 1938 – 5 sept. 1940); -în Franţa, guvernul E. Daladier (apr.1938 – mart. 1940); -Germania anexează Austria (Anschluss, 13 mart.); -Conferinţa de la Munchen privind regiunea sudetă din Cehoslovacia; -primul dictat de la Viena (dezmembrarea Cehoslovaciei de către Germania); -în Turcia, moare Ataturk (îi urmează Ismet Inonu); -începe exploatarea petrolieră în Arabia; -în România, asasinarea „Căpitanului” legionarilor Corneliu Zelea Codreanu din ordinul lui Carol II; 1939 – „independenţa” Slovaciei şi instituirea  de către germani a Protectoratului Cehiei şi Moraviei; -Pactul de Oţel (germano-italian / Ribbentrop – Ciano); -garanţii anglo-franceze privind graniţele Poloniei, României, Greciei, Turciei; -Pactul de neagresiune germano-sovietic (Ribbentrop – Molotov) / protocolul adiţional secret prevedea împărţirea Poloniei, anexarea Bucovinei de N şi a Basarabiei la  URSS şi plasarea Ţărilor Baltice şi Finlandei în sfera de interese sovietică; -în România, dreptul de vot acordat femeilor; – 1 sept.-„Planul Alb”-Germania hitleristă invadează Polonia (începe al doilea război mondial / 1939-1945); -Franţa şi Marea Britanie declară război Germaniei; -prăbuşirea Poloniei, atacată şi de Armata Roşie; -în Vest, începe „războiul ciudat” (sept.1939 – mai 1940); -extinderea lagărelor naziste  de concentrare (Auschwitz / pe teritoriul polonez;); -URSS invadează Finlanda; -Italia invadează Albania; -începe pontificatul (1939-1958) lui Pius XII; -declaraţiile de neutralitate (Danemarca, Brazilia, Olanda, Mexic, Argentina, Spania, Iran, SUA, România, Turcia); -legea modificată a neutralităţii SUA („Cash and Carry Act”); -în România asasinarea premierului Armand Călinescu de către legionari; 1940 – dezmembrarea României (URSS lua Basarabia, ţinutul Herţa, Bucovina de  N / 28 iunie; Ungaria lua N-V Transilvaniei / 30 august-al doilea dictat de la Viena (palatul Belvedere); Bulgaria lua Dobrogea de S (Cadrilaterul) / 7 sept.); -abdicarea regelui Carol II (îi urmează fiul său, Mihai I / 6 sept. 1940 – 30 dec. 1947); -gen. Ion Antonescu devine Conducătorul statului (6 sept. 1940-23 aug. 1944 / până în ian. 1941 va împărţi puterea cu Mişcarea Legionară condusă de Horia Sima); -asasinarea istoricului şi omului politic Nicolae Iorga; -Germania invadează Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa (aceasta capitulează la 22 iun; -în partea neocupată se constituie guvernul mareşalului Petain cu sediu la Vichy; -la Londra, gen. Charles de Gaulle face apel la continuarea luptei); -se dezlănţuie „bătălia Angliei” (aug.-oct.: Royal Air Force – RAF, domină Luftwaffe; -premierul Winston Churchill organizează rezistenţa anti-germană); -Pactul Tripartit (Japonia, Germania, Italia) / la care aderă Ungaria, România, Slovacia etc.; -în India, Liga musulmană condusă de M. Ali Jinnah cere crearea Pakistanului (revoluţia de la Lahore); -ofensiva italiană în Egip; -masacrul de la Katyn (Polonia) / din ordinul lui Stalin, NKVD-ul ucide 15 mii de ofiţeri şi civili polonezi; -asasinarea lui Troţki (refugiat în Mexic) din ordinul lui Stalin; 1941 – Germania invadează Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, URSS (22 iun – Operaţiunea Barbarossa, la care participă şi România, Ungaria, Bulgaria, Italia, Finlanda, Spania); -începe blocada Leningradului (Sankt-Petersburgului); -britanicii ocupă Bagdadul; -francezii acordă independenţă Siriei şi Libanului; -acordul de la Moscova (de ajutor reciproc) sovieto-englez; -tratat de neutralitate sovieto-japonez; -în SUA, legea de „împrumut-închiriere” a armamentului; -întâlnirea F.D.Roosevelt – W.Churchill şi adoptarea „Chartei Atlanticului” (la care aderă şi URSS); -„bătălia Moscovei” (Armata Roşie opreşte ofensiva germană); -Japonia atacă baza americană de la Pearl Harbour / Pacific / şi declară război SUA; -contraofensiva britanică în Libia şi debarcarea lui Erwin Rommel cu Afrikakorps (Panzerarmee) la Tripoli pentru a-i ajuta pe italieni; -victorie britanică în Somalia şi Eritreea asupra italienilor; 1942 – Constituirea oficială a Coaliţiei antifasciste („Declaraţia Naţiunilor Unite”); -Conferinţa de la Wansee adoptă „soluţia finală” împotriva evreilor; -ofensiva japoneză în Indochina, Thailanda, Birmania, Filipine, Hong-Kong, Singapore; -acordul de asistenţă mutuală încheiat la Washington între SUA şi URSS; -victorii ale „haitelor” de submarine germane asupra navelor Aliaţilor din Atlantic; -amiralul american Nimitz îi învinge pe japonezi la Midway; -înaintarea lui Rommel în Libia (Tobruk) şi Egipt (El-Alamein) de unde Montgomery reia ofensiva; -debarcarea anglo-americană în Africa de N şi luptele împotriva germanilor şi a italienilor în Tunisia; -Brazilia şi Mexicul declară război Germaniei; -ofensiva americană în ins. Aleutine, arhipelagurile Gilbert (Kiribati), Solomon, etc.; -începe mare bătălie de la Stalingrad (nov. 1942-febr.1943) încheiată cu victoria sovietică (Armata a Via germană capitulează; -armata română pierde aprox. 150 mii morți, răniţi şi dispăruţi); 1943 – Conferinţe anglo-americane la Casablanca şi Quebec; -debarcarea Aliaţilor în Sicilia duce la demisia lui Mussolini (guvernul Badoglio încheie armistiţiu cu Aliaţii şi declară război Germaniei); -„bătălia blindatelor” de la Kursk-Orel-Belgorod (sovieticii silesc forţele germane să treacă în defensivă); -Conferinţa anglo-americană-sovietică de la Guadalcanal (Churchill-Roosevelt-Stalin) de la Teheran; -bătăliile din ins. Guam între americani şi japonezi; -Conferinţa tripartită de la Moscova a miniştrilor de externe ai URSS, Marii Britanii şi SUA; -înăbuşirea de către germani a răscoalei evreilor din ghettoul din Varşovia; -capitularea forţelor germano-italiene din Tunisia; -Bolivia şi Columbia declară război forţelor Axei; 1944 – debarcarea Aliaţilor în Normandia (6 iun. – Ziua „Z”; -începe eliberarea Franţei şi a Europei Occidentale); -Armata Roşie intră pe teritoriul Poloniei, Ungariei, României, Cehoslovaciei; -în România, actul de la 23 aug. (lovitura de stat a regelui Mihai I şi a Opoziţiei Unite / PNL, PNŢ, PSD, PCR / care duce la arestarea guvernului mareşalului Ion Antonescu şi alăturarea României, coaliţiei Naţiunilor Unite în războiul antihitlerist); -eliberarea Parisului (intrarea gen. Leclerc şi Ch. de Gaulle /25 aug. /;-şef al guvernului provizoriu al Republicii); -în Franţa, dreptul de vot acordat femeilor; – eliberarea Romei, Belgiei, Iugoslaviei; -insurecţia de la Varşovia, zdrobită de germani; -americanii îi înving pe japonezi în Filipine, ins. Marshall, Mariane şi Noua Guinee; -acordurile de la Bretton-Woods (crearea Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi a Fondului Monetar Internaţional); -Conferinţa de la Dumbarton Oaks (SUA, Marea Britanie, URSS) privind viitorul Consiliu de Securitate al ONU; -acordul de „procentaj  -de la Moscova(Churchill-Stalin)în care se recunoaştea 90% influenţa sovietică în România(anterior,la 12 sept,România semnase la Moscova,Convenţia de armistiţiu cu Aliaţii)  -armata română eliberează(25 oct) ultimele teritorii(Carei,Satu Mare)de sub ocupaţia germană,continuând războiul antihitlerist(pâna la 12 mai 1945)pe teritoriul Ungariei și Cehoslovaciei alături de Armata Roşie  ;controfesiva eşuată a germanilor în 1945-Conferinţa de la Ialta(Stalin-Churchill-Roosevelt)prevede împărţirea Germaniei și pregătirea păcii  -eliberarea Italiei de N și executarea lui Mussolini      -în România după guvernele gen.Sănătescu și gen Rădescu(aug.1944-febr.1945)se instalează guvernul dr.Petru Groza,,agreat de sovietici’’/6mart-începutul comunizării(sovietizării)României  ; -în Germania,joncțiunea forțelor americane și ruse pe Elba   -cucerirea Berlinului de către armatele sovietice și sinuciderea lui Hitler;7 mai ,Reims,8 mai,Berlin   -în prezența gen.Eisenhower(SUA),respectiv mareșalului Jukov(URSS),gen Jodl,respectiv mareșalul  Keitel semnează capitularea necondiționată a Germaniei(9 mai/după ora URSS/sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa   -Conferința interaliată de la Potsdam(Truman/noul președinte al SUA/Stalin și Churchill/urmat de Atlee)privind controlul Aliaților asupra Germaniei ;6 și 9 aug-atacurile atomice americane împotriva orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki;  -reunificarea Cehoslovaciei    -eliberarea Albaniei,Iugoslaviei,Chinei,Indoneziei,Birmaniei;  -în România ,,greva regală” a regelui Mihai I împotriva guvernului comunist dr.Petru Groza  -Conferința Națiunilor Unite de la San Francisco elaborează Carta ONU-2sept.-Japonia semnează capitularea la bordul navei americane Missouri(sfârșitul celui de-al doilea război mondial) *-după 1945-deteriorarea relațiilor dintre SUA și URSS(începutul bipolarizării lumii și a războiului rece generalizat;comunizarea Europei de Est/Polonia,România,Ungaria,Cehoslovacia,R.D Germană,Iugoslavia,Bulgaria,Albania/ și a altor zone ale lumii/China,Vietnam,Coreea de N,Cuba /)-decolonizarea Asiei și a Africii(~1945-~1965)  1946-Procesul de la Nurnberg împotriva criminalilor de război naziști(20nov1945-1oct.1946) –execuția mareșalului Ion Antonescu(1 iun) în urma procesului,,marii  trădări naționale’’ – falsificarea alegerilor în România(BPD/Blocul Partidelor Democratice/condus de                                                                                                                                                                  comuniști,,obține’’78,46%devansând PNȚ și PNL); în Franța  Constituția Republicii a IV a(1946-1958) –proclamarea Republicii italiene;-Albania și Bulgaria devin ,,republici populare’’-organizarea mișcării Kurde în Irak;-independența Filipinelor față de SUA;-Japonia devine monarhie contituțională;-în Argentina,Juan Peron devine președintele al Republicii(secondat de soția sa Eva Peron Duarte,promite poporului  ,,dreptate socială’’)-începutul războiului din Indochina între Franța și Viet-Minh(Frontul de Independență al Vietnamului)-discursul lui Winston Churchill la Fulton(SUA)introduce conceptul de ,,Cortina de fier’’  1946-1947-Conferința de pace de la Paris(tratatele de pace cu Italia,Ungaria,România,Bulgaria,Finlanda,Germania.  1947-URSS creează Kominform(Biroul de informații al partidelor comuniste);ONU propune împărțirea Palestinei în două state (evreu și arab),plan respins de statele arabe ;-India devine independentă și se împarte în două state:India cu majoritate hindusă(J.Nehru,premier)și Pakistanul ,cu majoritate musulmană(Ali Jinnah,președinte)->începe primul război indo-pakistanez în problema Cașmirului;-în SUA ,doctrina Truman de îngrădire (containment) a comunismului;-în URSS,doctrina Jdanov(ocupația celor două lagăre;imperialist condus de SUA și antiimperialist condus de URSS);-Planul Marshall -20 mild.dolari pentru  refacerea economiilor efectate de război/-în România abdicarea forțată a regelui Mihai I și instaurarea Republicii Populare  1948-începe blocada Berlinului de către sovietici(1948-1949),,spartă’’ de podul aerian american pentru a aproviziona orașul;-sovietizarea Poloniei și Cehoslovaciei;-ruptura între Stalin și Tito(Iugoslavia e pusă la stâlpul infamiei); primul război arabo-israelian(1948-1949); -împărțirea Coreeii[Republica Coreea în Sud->capitala Seul,președinte Syngman Rhee;Republica Populară Democrată Coreeană în Nord->capitala Pyongyong;conducător Kim Ir Sen];-în India,asasinarea lui Mahatma Gandhi;-semnarea Cartei de la Bogota care instaurează OSA(Organizația Statelor Americane)-în România,regimul comunist se consolidează/începe,,epoca’’lui Gheorghe Gheorghiu-Dej(1948-1965)/->primul pas:naționalizarea principalelor mijloace de producție,prima Constituție a R.P.R după model sovietic,reforma învățământului etc/înființarea Sovromurilor(întreprinderi mixte sovieto-române)1948-1958/ -Adunarea Generală a ONU adoptă ,,Declarația Universală a Drepturilor Omului’’  1949-înființarea CAER(Consiliul de Ajutor Economic Reciproc)organism de cooperare economică a statelor comuniste;-tratatul de la Washington(crearea blocului politico-militar NATO/Organizația Tratatului Atlanticului de Nord)     -tratatul de la Londra(crearea Consiliului Europei cu sediul la Strasbourg);-în Germania sfârșitul blocadei Berlinului și crearea celor două state germane:RFG(Republica Federală Germania) și RDG(Republica Democrată Germană);crearea regatului Iordania(unirea regatului hașemit Transiordania cu Cisiordania,unde se află vechiul oraș Ierusalim); -Ungaria devine Republică Populară;-în China,comuniștii(Mao Ze Dong)îi inving pe naționaliștii lui Cian Kai  Și(care se retrag în Formosa/Taiwan)și proclamă Republica Populară Chineză;-în România,pe fondul colectivizării  agriculturii (1949-1962)începe mișcarea de rezistență(grupuri de partizani în munți)anticomunistă(1949-1959);-independența Indoneziei față de Olanda.     1950-începe războiul din Coreea (Nordul comunist susținut de URSS și Sudul capitalist susținut de SUA/sub acoperirea,,căștilor albastre’’ONU)/1950-1953/;-1950-1954 ,în SUA, mc carthysmul(campaniile anticomuniste /,,vânătoarea de vrăjitoare’’/a senatorului Mc Carthy);-China ocupă Tibetul;   9 mai-Planul Schuman(,,începutul unificării Europei’’)     1951-aliații occidentali semnează acordul de încetare a stării de război cu Germania;-tratatul de la Paris(înființarea CECO=Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului);-Winston Churchill,din nou,premier al Marii Britanii(1951-1955);-tratatul de la San Francisco îi acorda Japoniei,suveranitatea;-independența Libiei;-crearea ANZUS/(Consiliul Pacificului-Australia,Noua Zeelandă,SUA)     1952-Turcia intră în NATO;Eritreea e încorporată în Etiopia;Puerto Rico,stat liber asociat SUA;-explozia primei bombe cu hidrogen a SUA(la Eniwetok/insula Marshall);     1953-în URSS,moartea lui I.V.Stalin,Hrușciov devine secretar general al PCUS;-explozia primei bombe termonucleare sovietice(bomba H);-în Germania,revolta muncitorilor din Berlin;-în Egipt ,proclamarea republicii;-armistițiul de la Panmunjon),sfârșitul războiului din Coreea care e împărțită în două ,de-a lungul paralelei 38;în România ,moare în închisoarea de la Sighet,Iuliu Maniu,liderul PNȚ;-în SUA,după Harry Truman ,Dwight Eisenhower,președinte (1953-1961)     1954-acordurile de la Geneva(împărțirea Vietnamului în două,pe paralela 17;-în N.-Republica Democratică/Hanoi,capitala,Ho-Și-min,șeful statului/;-în S.Republica Vietnam/capitala:Saigon);-colonelul Gamal Abdel Nasser devine șeful statului egiptean;-înființarea OTASE(Organizatia Tratatului Asiei de Sud-Est)  -începutul războiului din Algeria însuflețit de Frontul de Eliberare Națională;-în SUA,decizia,,Brown’’a Curții Supreme interzice segregația școlară a negrilor;   1955-RFG intră în NATO;-sub patronajul URSS se înființează Pactul (Tratatul )de la Varșovia,blocul politico-militar al statelor comuniste est-europene;-neutralitatea Australiei(tratatul de la Belvedere);-Conferința afro-asiatică de la Bandung(Indonezia)condamnă colonialismul;-în Argentina,Peron e răsturnat de o Juntă militară;     1956—în URSS,raportul Hrușciov(Congresul XX al PCUS)condamnă abuzurile stalinismului->(desființarea Kominformului și începutul politicii de destalinizare);-în Ungaria,revoluția anticomunistă înfrântă de trupele sovietice(Janos Kadar ajunge șeful partidului și al guvernului);-în Egipt,naționalizarea canalului Suez de către Nasser(intervenția israelo-franco-britanică e stopată de SUA și URSS prin intermediul ONU);-clanul Somoza domină(1956-1979)Nicaragua;-Sudanul devine republică;-independența Tunisiei și Marocului;-Fidel Castro începe mișcarea de rezistență în Cuba.       1957-tratatul de la Roma (25 apr)care instituie Comunitatea Economică Europeană(CEE)/,,Piața Comună’’(Germania,Franța,Italia,Belgia,Olanda,Lunxemburg) și EURATOM;-independența Ghanei(,,Coasta de Aur’’)față de Marea  Britanie;-independența Malaysiei;-doctrina Eisenhower în SUA.    1958-insurecția din Alger îl readuce la putere pe gen. De Gaulle (începe a V a Republică);-Fanfani(1958-1963), ,,miracolul economic italian”;pontificatul lui Ioan XXIII;-în România are loc retragerea trupelor sovietice de ocupație;-în Liban începe războiul civil între musulmani și creștinii maroniți;-independența Guineii față de Franța;-Mao ze Dong lansează ,,Marele Salt Înainte’’pentru a accelera trecerea Chinei la comunism;-Dalai Lama părăsește Tibetul și se exilează în India ;-în Irak,gen.Kassem proclamă republica;-fondarea Curții de Justiție a CEE și a Parlamentului European;  1959-Charles De Gaulle, președinte al Republicii franceze;-independența Ciprului(cu un președinte grec –Makarios,și un vicepreședinte turc);-în Cuba, triumful revoluției conduse de Fidel Castro;-Hawaii devine al -50-lea stat al SUA ;tratatul de la  Washington susține cercetarea științifică  în Antartica și interzicerea activităților militare aici    1960-Franța deține bomba atomică ;-rebeliunea comunistă în Vietnamul de Sud ,formându-se Frontul Național de Eliberare (FNE)Vietcong care primește sprijin din Nord;-Rezoluția 1514 ONU proclamă,,Anul Africii’’(acțiunea de decolonizare și independență a următoarelor state :Mauritania ,Burkina,Ciad,Senegal ,Mali, Coasta de Fildeș ,Benin ,Camerun ,Congo ,Republica Centafricană,Madagascar ,Nigeria ,Zair,Somalia )-în Cuba Fidel Castro naționalizează întreprinderile americane ;-înființarea,,Asociației Europene a liberului schimb ’’;-armata preia puterea în Turcia. 1961-construirea Zidului Berlinului pentru a îngrădi emigrația masivă a germanilor din RDG.-Geneva, înființarea „comitetului celor 18 state”;- Belgrad, prima Conferință a țărilor „nealiniate”;-ruptura întreURSS și Albania(aceasta urma modelul chinez de comunism);- Uniunea Sud Africană iese din Commonwealth și devine Republica Africa de Sud ;- independența Sierra Leone și Tanganika;-democratul J.F.Kennedy, președinte al SUA (1961-1963)lansează proiectul „Noua frontieră”;- în Cuba, eșecul intervenției americane în Bahia Chochinos(Golful Porcilor) 1962– acordurile de la Evian recunosc independența Algeriei față de Franța;-independența Rwanda și Burundi;- independența Jamaicăi;- independența insulelor Samoa Occidentale, -„criza rachetelor” sovietice în Cuba (retrase de N. Hrușciov după blocada insulei de către J.F.Kennedy) 1963-instalarea unei linii directe între Casa Albă și Kremlin(„telefonul roșu”);- tratatul de la Moscova interzice experiențele nucleare în apă, atmosferă și în spațiul cosmic;-Ludwig Erhard, artizanul „miracolului economic german, devine(1963-1966) cancelar al R.F. Germania;-enciclica „pacem in Terris” de Ioan XXII / începe pontificatul (1963-1978)lui Paul VI / ; în Italia , guvernul democrat – creștinului Aldo Moro(1963-1966);-Conferința de la Addis-Abeba(Etiopia) înființeaza OUA(Organizația Unității Africane);- începe războiul(1963-1975) din Vietnam prin implicarea masivă a SUA;- independența Kenyei;- în SUA, „Marele Marș”spre Washinghton moment crucial al luptei negrilor pentru drepturi civile, conduse de pastorul Martin Luther King;-asasinarea președintelui J.F.Kennedy(22 nov.)la Dallas(Texas)/ noul președinte L.B.Johnson lansează programul „O Mare Societate”;-Nigeria devine republică. 1964-în URSS , Leonid Brejnev(1964-1982) lanseaza propria  doctrină inaugurând neostalinismul;- independența Maltei;- fondarea OEP(Organizația pentru Eliberarea Palestinei)/prezidată din 1969 de Yasser Arafat;-„Carta de la Alger” de inspiratie marxistă(teoria partidului unic și a economiei de autogestiune);-independența Rhodesiei de N (Zambia) și a celei de S (Zimbabwe);-formarea Tanzaniei( unirea Zanzibar cu Tanganika);- China deține bomba atomică(perfecționată în 1964) ;- URSS propune planul „Valev”(Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român dă „Declarația din aprilie”prin care respinge acest plan );- se creează UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) în cadrul ei , „Grupul celor 77” apărând interesele lumii a treia ( țările subdezvoltate);- Independența Malawi 1965– De Gaulle, reales prin vot universal președintele Republicii franceze ;- sfârșitului Conciliului Vatican II (ridicarea exocomunicării aruncate în 1054 asupra patriarhului ecumenic de la Constantinopol;- începutul dialogului între cele două Biserici creștine surori;- al doilea război indo-pakistanez în problema Cașmirului;- independența insulelor Maldive;-independența Singapore Malaysia;-autonomia Tibetului în cadrul Chinei;-intensificarea războiului din Vietnam( bombardamentele americane asupra Nordului);- mișcări revoluționare de inspirație cubaneză în America Latină ( lupte de gherilă la care participă „Che” Guevara tovarăș al lui Castro/ moare în Bolivia1967);- independența Gambiei;- Mobutu Se Seseko preia puterea în Zair;- în România, moare Gheorghe Gheorghiu Dej(Congresul al IX lea propune revenirea partidului la denumirea de Partidul Comunist Român sub conducera secretarului general „tovarășul” Nicolae Ceaușescu ;- de asemenea noua constituție prevede ca țara să se numească Republica Socialistă România) 1966– Franța iese din NATO;- în URSS, disidența ( opoziția) fizicianului Andrei Saharov,”părintele” bombei cu hidrogen sovietice;- în China, Meo Ze Dong lansează ” Marea Revoluție Culturală” proletară;- independența Lesotho și Bostwana;- „Carta de la Havana”(apogeul ideologiei lumii revoluționare a treia);- în SUA, radicalizarea mișcării negrilor(„Black Panters” revendică o „putere neagră”);-proclamarea republicii Guyana ;- în România, decretele lui Nicolae Ceaușescu în privința sporului demografic. 1967– lovitura de stat militară(„regimul coloneilor”) în Grecia;-în România, Nicolae Ceaușescu devine președinte al Consiliului de Stat;- al treilea război (de „6 zile”)arabo-sraelian (Israelul ocupă peninsula Sinai, Cisiordania/cu Ierusalimul de E/, Gaza și Golan, cucerit de la Siria;-rezistența palestiniană organizată de al-Fatah/Yasser Arafat/ și Frontul Popular de Eliberare a Palestinei/G.Habache;- aflux de refugiați palestinieni în Iordania și în Liban);- Indira Gandhi, fiica lui Nehru devine prim-ministru al Indiei (1967-1984);- crearea ASEAN ( Asociația Națiunilor din Asia de S-E) Filipine, Thailanda, Singapore, Malaysia, Indonezia. 1968-desființarea taxelor vamale la frontierele interne ale țărilor CEE;- în Portugalia, Antonio Salazar renunță la putere( îi urmează Marcello Caetano);- în Cehoslovacia, Primăvara de la Praga e zdrobită de trupele Pactului de la Varșovia, fără participarea României( la 21 aug., Nicolae Ceaușescu va condamna această intervenție în cadrul mitingului din Piața Palatului);- președintele francez Charles de Gaulle vizitează România;- generalul Suharto devine președintele Republicii Indonezia;- Partidul Baas(socialist)preia puterea în Irak;- independența Guineii ecuatoriale;- începe Conferința de la Paris(1968-1973) cu scopul de a pune capăt războiului din Vietnam;- în SUA, asasinarea pastorului de culoare Martin Luther King și ia amploare opoziția față de angajarea americană în Vietnam. 1969-cancelarul RFG Willy Brandt adoptă „Ostpolitik”;- Georges Pompidou președintele(1969-1974) Republicii Franceze;- în Irlanda de N (Ulster)izbucnesc incidente sângeroase la Belfast și la Londonderry(începe terorismul IRA „provizorie”);- Cehoslovacia devine stat federal( republicile:Cehia și Slovacia);- crearea guvernului revoluționar provizoriu(comunist) în Vietnamul de S;- lovitura de stat a colonelului Gadhafi în Libia;- Richard Nixon, președinte( 1969-1974)al SUA, vizitează România1970– intră în vigoare tratatul de neproliferare a armelor nucleare/ tratatul TNT semnat în 1968/, girat de AIEA(Agenția Internațională pentru Energie Atomică);- revoltele de la Gdansk( Polonia);- OEP își instalează infrastructurile în Liban( încep înfruntările/1970-1976/dintre facțiunile libaneze și palestinieni;- Anwar-el-Assad devine președinte al Egiptului;- în Siria începe președinția lui Hafez al-assad;- în Cambdogia, Norodom Sianuk este răsturnat de o lovitură de stat condusă de Lon Nol, susținut de SUA;- în Chile, Salvador Allende(de stânga), ajunge președinte;- în Oceania , independența Insulelor Fidji. 1971-RP Chineză devine membră ONU;- România aderă la GATT;- în RDG, ajunge laputere Erich Honecker;- independența emiratului Bahrein;- formarea Federației Emiratelor Arabe Unite;- Secesiunea Pakistanului de Est care devine statul independent Bangladesh(eveniment la originea celui de-al treilea război indo-pakistanez);-președintele SUA Richard Nixon suspendă convertibilitatea dolarului în aur ;- vizitele lui Nicolae Ceaușescu în China și Coreea de N( la întoarcere lansează”tezele din iulie”, inaugurând un regim politic neostalinist). 1972-tratat de recunoaștere reciprocă între cele două Germanii;- România adera la FMI și Banca Mondială;- tratatul americano-sovietic ABM de limitare a amplasării de antirachete(SALT I)- prima lărgire a CEE( acordul de la Bruxelles/aderă Marea Britanie, Irlanda și Danemarca-> Europa celor 9);- marea ofensivă a forțelor comuniste în Vietnam;- revolte catolice în Irlanda de N;- vizita președintelui R Nixon în China. 1973-primul „șoc petrolier”( creșterea de 4 ori a prețului petrolului impusă de țările producătoare reunite în cadrul OPEC);- în Grecia, proclamarea republicii;- lovitura de stat militară în Chile,în timpul căreia moare S. Allende( generalul Augusto Pinochet , ” șef suprem” al statului; – dezvăluirea afacerii Watergate/ spionaj la sediul Partidului Democrat întreprins de colaboratorii președintelui Nixon;- acordurile de la Paris în privința încetării  ostilităților în Vietnam, urmate de retragerea americanilor;- al patrulea război( de „Yom Kippur”) arabo-israelian încheiat cu victoria Israelului;-cooptarea Elenei Ceaușescu în Comitetul Politic Executiv al PCR ( începutul ” socialismului dinastic în România” ;- în Argentina, al doilea mandat ( 1973- 1974) al lui Peron1974-în Franța începe președinția ( 1974-1981) lui Valery Giscard d’Estaing;- în RFG, H Schmidt, cancelar( 1974-1982);- lovitura de stat militară în Portugalia( ” revoluția garoafelor”)/Junta generalului de Spinola trece la decolonizarea Guineii-Bissau, Angolei;- în Grecia, restaurarea democrației cu Constantin Caramanlis;- în Cipru, o lovitură de stat favorabilă alipirii insulei la Grecia provoacă o debarcare turcă în N insulei;-reluarea gherilei kurde în Irak;- India deține bomba atomică;- demisia lui R. Nixon în urma scandalului Watergate( îi urmează /1974-1977/Gerald Ford);- în cadrul UNCTAD și al Adunării Generale l ONU țările în curs de dezvoltare propun un program de acțiune( tarife preferențiale, reeșalonarea datoriilor lumii a treia)pentru instaurarea noii ordini economice mondiale;-Nicolae Ceaușescu devine ( 26mart.)președintele Republicii Socialiste România;- crearea Consiliului European( reuniunea șefilor de state și uneori ai celor de guverne) 1975- Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa(CSCE)de la Helsinki adoptă ” Actul Final”privind  egalitatea între statele suverane, recurgerea la forță, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului etc.;- Convenția de la Lome lărgește cooperarea deja instituită între CEE și țările din Africa, Pacific și Caraibe;- prima reuniune la vârf ( la Rambouillet) a celor 7 state cele mai industrializate din lume ( grupul G7);-moare dictatorul Francisco Franco( Juan Carlos II , nepotul lui Alfons XIII devine regele Spaniei);-începe războiul civil( 1975-1991) din Liban( violențe în Beirut între Falanga/ miliția înarmată a creștinilor maroniți/și palestinieni);- acordul de la Alger, între Iran și Irak care își dispută controlul în Chatt-Al-Arab( delta comună a Tigrului și a Eufratului);- căderea Saigonului sub loviturile Vietcongului;- în Cambodgia, instaurarea regimului Khmerilor rosii( comuniștii pro-chinezi)și dictatura militară a lui Pol Pot ;- Laosul devine „republică populară democrată”;-independența coloniilor portugheze Angola și Mozambic(începutul intervenției militare cubaneze în Angola) ;- independența Surinamului și a Papua-Noua Guinee. 1976– reunificarea Vietnamului sub numele de Republica Socialistă Vietnam;- premierul A. Suarez conduce reformele care fac din Spania  o monarhie constituțională;- moare Mao Ze Dong( îi urmează la conducere Deng Xiaoping);- intervenția militară a Siriei în Liban;-dezvoltarea terorismului în Italia(„brigăzile roșii”comuniste);- socialistul Mario Soares devine premierul Portugaliei;- în Africa de S opoziție crescândă a comunității negre( revoltele din Soweto);-conferința din Jamaica între țările industrializate consacră renunțarea la regula parităților fixe în sistemul monetar internațional și instituie ratele de schimb fluctuante. 1977-Belgia se împarte în 3 regiuni(Valonia,Flandra,Bruxelles/,,pactul Egmont’’);-în Cehoslovacia ,fondarea grupării de opoziție,,Charta77’’(inițiator Vaclav Havel); -independența Republicii Djiboute;-războiul somalo-etiopian(1977-1988);-în  România,”mișcarea Paul Goma”(scriitor care condamnă cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu);-puternic cutremur de pământ(4martie) />7 pe scara Richter/în care mor peste 1000 de oameni(printre ei,personalități precum Toma Caragiu,Alexandru Bocăneț,Doina Badea);-marea grevă a minerilor din Valea Jiului,nemulțumiți de condițiile de viață și muncă;-Jimmy Carter , președintele democrat(1977-1981)al SUA;-tratat SUA –Panama(prevedea restituirea definitivă a canalului în 1999)  1978-în Italia,asasinarea lui Aldo Moro de către Brigăzile Roșii;-alegerea arhiepiscopului Cracoviei,Karol Wojtila ca papă sub numele de Ioan Paul II;-semnarea sub egida SUA a tratatului de la Camp David între Israel(Begin) și Egipt(Sadat),preludiu la tratatul de pace(1979) de la Washington;-lovitura de stat comunistă în Afghanistan;-invadarea Cambodgiei de către Vietnam,care răstoarnă regimul Khmerilor roșii;-tratat de pace și prietenie între China  și Japonia , care permite extinderea influenței japoneze în Extremul Orient;-Constituția spaniolă care afirmă respectarea autonomiilor regionale(Catalonia și Țara Bascilor dobândesc acest statut din 1979);în China  -încep reformele lui Deng Xioping ;-în România , Congresul XII al PCR(contestarea cultului personalității)    1979-noua creștere a prețului petrolului(al doilea “șoc” petrolier);-în CEE,prima alegere prin sufragiu universal a Parlamentului European ; -intră în aplicare sistemul Monetar European(SME) menit să stabilizeze ratele de schimb ale monedelor participante-Margaret Thatcher(,,Doamna de Fier”),premier(1979-1990)al Marii Britanii; – tratatul de la Washington dintre Israel și Egipt prevede ca Sinaiul să fie restituit Egiptului;-în Iran ,instaurarea republicii islamice condusă de ayatollahul Khomeini(diplomații de la Ambasada SUA la Teheran sunt luați ostatici);-începe intervenția militară sovietică în Afghanistan(1979-1989);-în Irak ,Saddam Husein devine președinte(1979-2003);-tratatul americano-sovietic(SALT II)și începutul crizei (1979-1983) eurorachetelor în Europa(NATO se angaja să desfășoare rachete Pershing II în Europa ,dacă URSS nu-și retrăgea rachetele SS20);-în Nicaragua,dictatura lui Antonio Somoza e răsturnată de Forntul sandinist(comuniști);-răsturnarea dictaturii lui Idi Amin Dade în  Uganda;-Grecia intra în CEE. 1980-în Polonia,grevele de la Gdansk și crearea sindicatului liber,,Solidaritatea” condus de Lech Walesa;-moare Iosip Broz Tito ,președintele Iugoslaviei;-războiul irakiano-iranian(1980-1988) pentru Chatt-al-Arab;-independența Zimbabwe(sub conducerea președintelui negru Robert Mugabe);-în El Salvador începe gherila(1980-1992)în care se înfruntă Frontul Marti cu trupele guvernamentale și forțele de extremă dreapta (,,escadroanele morții”);-în Peru,dezvoltarea  gherilei Sendrero Luminoso;-în Maghreb(Africa de N)/Tunisia,Maroc,Algeria/dezvoltarea mișcărilor islamiste1981-în Franța ,Francois Mitterand devine  președintele Republicii;-în Polonia,venirea la putere a generalului Jaruzelski care instaurează,,legea marțială”punând capăt existenței legale a Solidarității;-în Egipt,asasinarea lui Anwar-el-Sadat de către extremiștii islamici;-independența Belize(fostul Honduras britanic);-în Grecia,socialistul Andreas Papandreu,premier(1981-1983);-republicanul Ronald Reagan,președinte (1981-1989) al SUA;-în România,deteriorarea nivelului de trai(introducerea,,cartelelor”alimentare pentru principalele bunuri de consum:pâine,zahăr,făina,ulei);-atentat eșuat asupra papei Ioan Paul II.    1982-Helmuth Kohl devine cancelar al RFG;-victorie britanică asupra argentinienilor care încercau să cucerească Insulele Falkland(Maldive);-Spania aderă la NATO;socialistul Felipe Gonzales devine  premier;-în URSS,moare L.I.Brejnev(înlocuit de I.Andropov);-Israelul restituie Sinaiul,Egiptului;armata israeliană în Liban pentru a o expulza de aici OEP(plecarea lui Yasser Arafat din Beirut);începe ocupația israeliană în Libanul de S;crește rolul jucat de şiiţii pro-iranieni ai Hezbollahului și de extremiștii Djihadului Islamic;răpirea unor diplomați occidentali;-în Nicaragua ,Frontul Sandinist condus de Daniel Ortega evoluează spre un regim de tip cubanez(formarea opoziției înarmate-La Contra,la granițe)  1983-desfășurarea rachetelor americane Pershing II în RFG,Italia,Marea Britanie;manifestații  pașnice împotriva acțiunii NATO;-intrarea ,,verzilor”(ecologiștii) în Parlamentul RFG;-în Italia,Betino Craxi(1983-1987),premier;-în Cipru,proclamarea de către R.Denk-taș a ,,Republicii turce a Ciprului de Nord”,recunoscută de Turcia;-în Sri Lanka, o dată cu gherila separatiștilor tamili(,,Tigrii Elamului Tamil”), are loc înăsprirea conflictului între majoritatea singhaleză budistă și minoritatea tamilă hindusă;-în Argentina,în urma eșecului militarilor(gen Galtieri) în conflictul din Malvine,revenirea civililor(Raul Alfonsin) la putere;-în Ciad,sprijin militar francez împotriva ofensivei libiene,-intervenție militară a SUA în Grenada;președintele Ronald Reagan lansează Inițiativa de Apărare Strategică(,,Războiul Stelelor”),care preconizează un ,,scut spațial” menit să protejeze SUA.   1984-în Franța,L.Fabius,premier(1984-1986); ascensiunea extremei drepte(Frontul Național);-în URSS,moare I.Andropov,căruia îi urmează în funcție(1984-1985),K.O.Cernenko;-în India asasinarea premierului Indira Gandhi de către extremiștii sikhși(îi urmează fiul său,Rajiw Gandhi)-acord sino-britanic ce prevede revenirea Hong Kong-ului la China 1977-Volta Superioară își ia  numele de Burkina Fasso;-creșterea sprijinului acordat de SUA,gherilelor Contras împotriva regimului Daniel Ortega în Nicaragua.    1985-francezul Jacques Delors,președinte (1985-1995) al Comisiei Comunităților Europene;primele acorduri de la Schengen,care vizează suprimarea controalelor de persoane la frontierele interioare ale CEE;-acord anglo-irlandez cu privirea la gestionarea afacerilor Ulsterului-în URSS,Mihail Gorbaciov,secretar general al PCUS;începe epoca de reforme interne(glasnost și perestroika) și o nouă destindere între Est și Vest(întâlnirile Reagan-Gorbaciov.-în Albania,Ramiz Alia îi urmează lui Enver Hodja;-răscoala antiapartheid în Africa de Sud;-Spania și Portugalia intră în CEE(,,Europa celor 12”).    1986-catastrofa nucleară la centrala atomoelectrică de la Cernobîl(Ucraina/URSS);-în Filipine ,Ferdinand Marcos cedează puterea lui Corazon Aquino;-președintele haitian J.C.Duvalier este exilat;-în SUA,dezvăluirea afacerii de trafic de arme între SUA și Iran(,,Irangate”);-eliminarea ultimelor legături juridice dintre Australia și Marea Britanie;-semnarea Actului Unic European(în vigoare de la 1 ian.1987),al cărui scop este de a realiza,cel târziu până la 31 dec.1992,o mare piață internă definită ca un spațiu  fără frontiere.    1987-acord americano-sovietic(Reagan-Gorbaciov) cu privire la eliminarea rachetelor cu raza medie în Europa(acordulINF);-începe insurecția palestiniană(Intifada) în teritoriile ocupate de Israel;-încep răscoalele antichineze în Tibet;-în America Centrală,acord semnat de Costa Rica ,Guatemala,Honduras,Nicaragua și El Salvador cu scopul de a restabili pacea;-în România ,revolta muncitorilor din Brașov împotriva regimului ceaușist reprimată de Securitate.                                                                                                                                                   1988-în Franța,realegerea lui Francois Mitterand la președinție;-OEP acceptând Rezoluția 242 a ONU,recunoaște implicit statul Israel;-în URSS,încep mișcări naționaliste(conflictul armeno-azer în regiunea Nagorno -Karabah/enclavă armeană în Azerbaidjan);-încheierea războiului iraniano-irakian;-în Pakistan,BenazirBhutto devine prim-ministru.     1989-prăbușirea comunismului în Europa;în Polonia(guvern de coaliție condus de un lider al Solidarității);în RDG(demisia lui E.Honecker și deschiderea Zidului din Berlin);în Cehoslovacia(,,revoluția de catifea”:demisia conducătorilor și alegerea lui Vaclav Havel)-în Bulgaria(demisia lui Tudor Jivkov și venirea la puterea a lui Petăr Mladenov).în România [,,revoluția din 17-22 decembrie”:căderea regimului ceaușist/violențele au făcut 1104 victime/;25 dec:procesul și execuția lui Nicolae și Elena Ceaușescu; puterea e preluată de FSN(Frontul Salvării Naționale) avându-l în frunte Ion Iliescu];    -în URSS,primele alegeri naționale cu candidaturi multiple,Boris Elțîn(ales la conducerea Parlamentului Rusiei)devine purtătorul de cuvânt al aspirațiilor  spre o mai mare autonomie a republicilor federale;-retragerea trupelor sovietice din Afghanistan;-în China,manifestațiile studenților pentru democratizarea regimului(,,Primăvara de la Beijing”) zdrobite de armată(,,masacrul din Piața Tienanmen”);-retragerea trupelor vietnameze din Cambodgia;-în India,răscoale antimusulmane ale hindușilor;-în Algeria,trecerea la multipartidism (mai multe partide politice  printre care Frontul Salvării Islamice);-crearea Uniunii Maghrebului Arab(UMA):Maroc,Algeria,Tunisia,Libia,Egipt;-intervenția  americană în Panama și prăbușirea gen.Manuel Noriega;-republicanul George Bush , președinte (1989-1993) al SUA; în 2 dec. se întâlnește cu liderul Sovietic M.Gorbaciov pe insula Malta,întrevedere esențială pentru prăbușirea comunismului în Europa și evoluția ,,Noii Ordini Mondiale”; -planul Delors,vizând 3 etape în construcția Uniunii Europene.   1990– în URSS,amplificarea mișcărilor naționaliste(proclamarea independenței Lituaniei); -alegeri libere în Europa de Est(ex. în România,alegerile din 20 mai au fost câștigate de candidatul FSN,Ion Iliescu,în dauna lui Corneliu Coposu/PNȚ-CD/și Radu Câmpeanu/PNL).-fenomenul social ,,Piața Universității” reprimat prin intervenția minerilor.-reunificarea(30oct.) Germaniei(capitala:Berlin),care participă (conform acordurilor Kohl-Gorbaciov) la NATO și care recunoaște(tratatul germano-polonez) caracterul definitiv  al liniei Oder-Neisse cu frontiera răsăriteană;Helmuth Kohl,cancelar al Germaniei unificate; -în Marea Britanie,John Major îi urmează lui Margaret Thatcher în postul de premier;-tratatul americano-sovietic de reducere a forțelor convenționale în Europa(tratatul F.C.E);-destalinizare în Albania;-Irakul invadează  Kuweitul(aug.) și proclama anexarea acestuia;desfășurarea unei forțe multinaționale sub conducerea SUA în Golf și Arabia Saudită;-independența Namibiei;-în Africa de Sud,Frederick de Klerk(președinte din 1989) duce o politică de deschidere față de majoritatea neagră(eliberarea lui Nelson Mandela,lider al mișcării antiapartheid,Congresul Național African);-sfârșitul regimului sandinist în Nicaragua o dată cu alegerea lui V.Chamorro la președinție;-în Peru,A.Fujimori,președinte al Republicii;-restabilirea regimului democratic în Chile o dată cu alegerea lui P.Aylwin ca președinte;  1991-puci (lovitură de stat) împotriva lui Mihail  Gorbaciov ,la Moscova,căruia i se opune Boris Elțîn: după puci,proclamarea independenței  sau a suveranității republicilor  federale; acordurile de la Alma Ata preced crearea la Minsk(25dec) a C.S.I (Comunitatea Statelor Independente); o dată cu destrămarea URSS(din care s-au format 15 state independente: Estonia,Letonia,Lituania,Rusia,Belarus,Ucraina,Moldova(17aug.),Georgia,Armenia,Azerbaidjan,Kazahstan,Turkmenistan,Uzbekistan,Tadjikistan,Kirghizia),ia sfârșit ,,Războiul Rece”; -destrămarea Iugoslaviei și proclamarea independenței Sloveniei,Croației,Macedoniei-război civil în Croația între croați și sârbii din Croația sustinuți de armata federală;-războiul din Golf(operațiunea,,Furtună în Deșert” declanșată de Alianța condusă de SUA,constrânge Irakul să se retragă din Kuweit);insurecția kurzilor din Irak;-în Liban,restaurarea autorității statului sub tutelă siriană,dezarmarea milițiilor,sfârșitul războiului civil;-deschiderea Conferinței de pace pentru Orientul Apropiat,la care participă Israelul,țările arabe și palestinienii;-în Oceania,Insulele Marshall și statele federale Micronezia își dobândesc independența;-nou acord multilateral cu privire la Antartica,interzicând orice exploatare minieră pentru 50 de ani;-acord americano-sovietic(Bush-Gorbaciov)cu privire la reducerea armelor strategice(START 1);-în România,a doua mineriadă răstoarnă guvernul Petre Roman(îi urmează Theodor Stolojan) adoptarea Constituției(21nov./în vigoare din 8dec.) democratice a țării. 1992-semnarea tratatului de la Maastricht(în vigoare de la 1nov.1993)prin  care se instituie Uniunea Europeană(UE) cuprinzând atât cele trei comunități (CECO,CEE,EURATOM),precum și noi forme de cooperare;-în fosta Iugoslavie,după proclamarea independenței Bosniei-Herțegovina,începe războiul civil în care se înfruntă cele 3 ,,naționalități” care alcătuiesc populația:sârbii bosniaci(susținuți de Serbia),croații și musulmanii;victoria sârbilor care practică o politică de ,,purificare etnică”;începe asediul de la Sarajevo;formarea unei Republici Federale Iugoslave(Serbia și Muntenegru);-Rusia ia locul URSS în Consiliul de Securitate al ONU;-sfârșitul regimului comunist în Afghanistan(continuarea războiului dintre diversele facțiuni ale rezistenței islamice)-sfârșitul războiului civil(1980-1992) din El Salvador;-în România,alegeri prezidențiale câștigate de Ion Iliescu,din partea PDSR(premier:Nicolae Văcăroiu).  1993-intră în vigoare marea piață europeană și tratatul de la Maastricht;-în Belgia,revizuire constituțională(statul devine federal,cu puteri descentralizate);rege devine Albert II;-împărțirea Cehoslovaciei în două state:Republica Cehă (președinte :Vaclav Havel) și Slovacia (președinte:M.Kovacs);-Georgia (condusă de Eduard Șevarnadze) înăbușă secesiunea abhază cu ajutorul Rusiei și intră în CSI(care numără 12 membri,adică toate statele succesoare ale URSS,cu excepția Țărilor Baltice);-acordul elaborat la Oslo(și semnat la Washington )după o recunoaștere reciprocă între Israel și OEP;-restabilirea monarhiei parlamentare(rege:Norodom Sianuk) în Cambodgia;-în China,Jiang Zemin cumulează  funcțiile de conducere ale partidului(din1989) și   statului;-independența Eritreii;-acord americano-rus(Bush-Elțîn) cu privire la reducerea armelor strategice(START2);-Bill Clinton(democrat),președinte(1993-2001) al SUA. 1994- în Italia,guvernarea coaliției de dreapta conduse de Silvio Berlusconi;-în Irlanda,hotărâre de încetare a focului decretată de IRA drept provizorie,care,după declarația comună anglo-irlandeză cu privire la autodeterminarea Irlandei,impulsionează negocierile de pace;-în Moldova,un referendrum(27mart.)-începe războiul civil din Rusia(împotriva rebeliunii separatiste din Cecenia);-în Coreea de N.,moare Kim Ir Sen(îi urmează fiul său Kim Jong Il);-în Rwanda,războiul civil dintre extremiștii hutu și populatia tutsi care preia puterea;-primele alegeri nerasiale în Africa de S. ,care pecetluiesc sfârșitul regimului de  apartheid(victorie repurtată de ANC,condus de Nelson Mandela,care devine președinte); -reintegrarea Africii de S. în Commonwealth;-intră în vigoare acordul de liber schimb nord-american/ALENA/(SUA,Canada,Mexic)-NATO semnează acordurile de,,Parteneriat pentru pace” cu țările din Europa de Est și cu cele provenite din destrămarea URSS;-Autoritatea Națională Palestiniană se instalează în Cisiordania și Gaza;-independența Palau(în Oceania) față de SUA;-ultimele trupe rusești de ocupație ,părăsesc Berlinul.  1995- aderarea Suediei,Finlandei și Austriei la UE (,,Europa celor 15”);se pun în aplicare acordurile de la Schengen;-în Franța, Jacques Chiriac,președinte al Republicii;-negocierile de la Dayton( SUA) duc la un acord de pace pentru Bosnia-Herțegovina,alcătuită din două părți federale: o federație croato-bosniacă și o republică sârbă în Bosnia;-în Polonia,Alexander Kwasniewski îi urmează lui Lech Walesa la conducerea statului:-asasinarea premierului israelian Yitzak Rabin de către un extremist (Simon Peres devine prim-ministru);-intră în vigoare ,Piața Comună de Sud(Mercosur:Argentina,Brazilia,Paraguay,Uruguay)-laburistul Tony Blair devine premierul Marii Britanii;1996-în România ,alegerile legislative și prezidențiale sunt câștigate de Convenția Democrată (Emil Constantinescu,președinte);-atentat IRA la Londra,pune capăt armistițiului hotărât în 1994 ;-în Spania,J.M.Aznar devine premier/la fel,Romano Prodi,în Italia/,respectiv Benjamin Netanyahu,în Israel/;-Rusia intră in Consiliul Europei;Boris Elțîn este reales la conducerea statului;-Franța,Marea Britanie și SUA se asociază tratatului de la Rarotonga(1985)privind denuclearizarea Pacificului de Sud;-conferința interguvernamentală cu privire la funcționarea politică și al extinderea UE;-regimul taliban se impune la putere în Afghanistan. 1997-Declarația de la Praga de reconciliere ceho-germană(Vaclav Klaus-Helmuth Kohl).-moare (la 93 de ani) , Deng Xiaoping,liderul spiritual al Chinei,inițiatorul reformelor pentru transformarea Chinei într-o superputere economică; îi urmează Jiang Zemin și apoi Hu Jing Tao ; -după asasinarea lui Djokar Dudaev,Aslan Mashadov devine președintele Republicii Cecenia;-la Helsinki,întâlnire Clinton-Elțîn cu 3 obiective(extinderea NATO,controlul înarmărilor nucleare și relațiile economice bilaterale);-tratatul de la Amsterdam(,,tratatul pentru Europa”),semnat de cele 15 state membre ale UE(intră în vigoare la 1 mai 1999);-la Paris,semnarea Cartei NATO-Rusia;                                                                                                                                    la  Sintra(Portugalia),semnarea Cartei NATO-Ucraina;-reuniunea la vârf a celor 16 membri NATO privind extinderea Alianței;-semnarea tratatului de baza româno-ucrainean;-Hong-Kongul revine Chinei ,în urma retrocedării către aceasta de către Marea Britanie  1998-începe conflictul din Kosovo(regiune cu populație majoritar albaneză din Serbia) între forțele UCK(albanezii) și armata sârbă;-forțele de dreapta revin la putere în Ungaria.  1999-intervenția NATO în  sprijinul albanezilor kosovari(bombardamente aeriene asupra  Serbiei;-România e invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană;-primirea în NATO a Poloniei,Cehiei și Ungariei;-vizita papei Ioan Paul II în România (prima vizită a unui suveran pontif într-o țară majoritar ortodoxă/se întâlnește cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,Teoctist Arapașu);-a treia mineriadă în România(liderul,,ortacilor” din Valea Jiului,Miron Cozma e condamnat la închisoare).  2000-acordul de la Nisa privind revizuirea Uniunii Europene;Romano Prodi devine președintele Comisiei Europene;-în România alegerile  prezidențiale sunt câștigate de Ion Iliescu din partea PSD.-Vladimir Putin devine președintele (2000-2008) Federației Ruse.   

Regimurile totalitare în perioada interbelică

Europa este divizată ideologic și politic.Ascensiunea forțelor de stânga după 1917 și victoria lor în Rusia au determinat reacția țărilor aflate în vestul Europei.Aici s-a instaurat în unele state,un extremism de dreapta:fascismul.Contaminarea cu acest curent face ca tendințele autoritare să se extindă în Europa.Izolate de această Europă „totalitară”,democrațiile par,spre sfârșitul perioadei interbelice,niște cetăți asediate care stau în defensivă.

Fascism și comunism:origini,ideologii și practici politice

De-a lungul secolului al XIX lea ,ideile politice în permanent confruntare au fost:liberalismul ,adept al regimului parlamentar și al economiei de piață și conservatorismul,adept al proprietății funciare ca sursă a bogăției și a puterii „legitime” a regilor,iar în plan politic era pentru menținerea parlamentului.Primul Război Mondial a zdruncinat această ordine,astfel că Europa a intrat într-o perioadă de instabilitate economică și socială.În Rusia,experiența războiului demonstrase ce însemna paralizarea economică a unei țări și autoritarismul fără competența guvernării.În acest context,aripa extremistă a social-democrației rusești,Partidul Comunist Bolșevic condus de Lenin,a acaparat puterea în urma unei lovituri de stat(25octombrie/7 noiembrie 1917).Într-una din cele mai mari țări se instaura astfel un regim totalitar de esență comunistă.Marele val revoluționar care a cuprins Europa până în 1920 părea să împlinească profețiile marxiste.În 1848,Marx și Engels au publicat „Manifestul Partidului Comunist”în care au dezvoltat o ideologie numită „materialism istoric”.Conform acestei doctrine,primii oameni au trăit în comunități,muncind împreună pentru a-și asigura hrana.Ei împărțeau bunurile în mod egal.Mai târziu,modul de viață a evoluat,determinând apariția claselor sociale.În epoca modernă,clasa dominantă era burghezia,format din patroni care au profitat de pe urma muncii celorlalți,și mai ales a proletariatului.Acestei clase îi revenea misiunea de a organiza revoluție proletară și de a reinstaura egalitatea între oameni,precum și de a construi un nou tip de societate care să aibă la bază principiul „de la fiecare după munca sa,fiecăruia după necesități”.În disputa dintre socialism și liberalism a apărut o opțiune nouă:fascismul.Avându-și originea în unele idei revoluționare pe care le găsim în sindicalism,anarhism sau iacobinism,fascismul propunea:principiul unității naționale;economie dirijată;un regim de ordine și disciplină.La origine,fascismul se declara revoluționar,iar cei care au aderat la el proveneau din stânga socialist.Fascismul a fost,în ultimă instanță,o replică la extrema stângă.Fascismul a apărut în Italia și l-a avut ca principal exponent pe Mussolini.Ideologia care a stat la baza apariției curentelor extremiste(bolșevismul,fascismul și apoi nazismul)avea numeroase elemente comune:dominația unui singur partid politic;controlul societății civile;controlul economiei prin dirijism;controlul asupra culturii.Au existat și unele diferențe.Lenin,considerat părintele bolșevismului,a fost cel care a teoretizat necesitatea revoluției,inclusiv prin război civil,în vederea cuceririi puterii politice,a instaurării dictaturii proletariatului și a naționalizării principalelor mijloace de producție.Fascismul a menținut proprietatea privată.În cartea sa,intitulată „Lupta mea”,Hitler,dezvoltă o ideologie rasistă.Adevărații germani aparțineau unei rase superioare,cea ariană,destinată să guverneze lumea;pentru aceasta,trebuia în primul rând să fie eliminați evreii,considerați paraziți.Soluția propusă era exterminarea acestora.În ceea ce privește practicile celor două ideologii,sesizăm și aici unele aspecte commune:lichidarea fizică a adversarilor politici;înființarea de închisori în care erau aruncați opozanții regimului;mitul conducătorului salvator;contopirea partidului unic cu statul,devenit instrument în mâna conducătorului,înregimentarea populației în organizații aflate sub controlul partidului.Ideologia bolșevică și cea fascistă au generat argumente pentru instaurarea unor regimuri totalitare.În astfel de regimuri nu există pluralism politic,libertatea cetățeanului este ipotetică,economia este controlată,iar pârghiile puterii se află în mâinile conducătorului adulat ca într-un cult religios. Fascismul Italian.După 1918,în Italia,nemulțumirile legate de hotărârile Conferinței de la Paris au amplificat naționalismul.Salvarea Italiei nu putea veni,spuneau ei,decât de la o mișcare de dreapta.Organizată în grupuri de luptă numite „fascii”,această mișcare promitea revenirea la gloria Romei antice.Figura proeminentă din acești ani a fost Benito Mussolini.

Benito Mussolini

În 1922,împreună cu un grup de susținători,a organizat un marș asupra Romei.Regele Victor Emmanuel al III lea(1900-1946)i-a oferit funcția de prim-ministru.Se inaugura un regim dictatorial,controlat de fasciști,iar Mussolini deținea principalele funcții în stat.Educația și propaganda au fost puse în slujba noului regim,iar economia era dirijată de stat.

Cămășile Negre/Milițiile fasciste

Muncitorii erau integrați în corporații,asociații ce trebuiau să asigure armonia între grupurile sociale;astfel,statul fascist a găsit o modalitate originală de a plasa sindicatele sub controlul său și de a preveni grevele.În acest fel a apărut ideea statului corporatist,model de organizare socială în statul italian.Regimul stalinist La începutul secolului al XX lea,Rusia își păstra structura preponderant agrară,în timp ce industria depindea cu capitalul străin.Țarul Nicolae al II lea refuzase să ia măsuri reformiste și reprimase în 1905 mișcările revoluționare.Participarea Rusiei la război a agravat criza societății.În februarie 1917 a izbucnit la Petrograd greva generală condusă de socialiști ,iar armata a trecut de partea mulțimii.În marile orașe s-au format consilii ale muncitorilor și soldaților numite „soviete”.Țarul a abdicat la 15 martie și puterea a fost preluată de un guvern provizoriu în care intrau atât liberali cât și socialiști.s-a dat astfel o luptă pentru putere între guvern ,care voia să transforme Rusia într-o țară burghezo-parlamentară și soviete conduse de bolșevici.Lenin,fondatorul Partidului Bolșevic,s-a întors din exil și a expus „Tezele din aprilie”,în care a fost fixat obiectivul strategic:transformarea revoluției burgheze în revoluție socialistă,fie pe cale pașnică ,fie violent.Din inițiativa bolșevicilor conduși de Lenin s-au organizat „gărzile roșii”,o nouă armată revoluționară.În noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917,gărzile roșii înconjoară Palatul de Iarnă unde se afla guvernul.Kerenski a fugit,iar puterea a fost preluată de Consiliul Comisarilor Poporului,prezidat de Lenin.Pentru a atrage masele de partea sa,guvernul bolșevic a dat câteva decrete de mare importanță:decretul asupra păcii(proclama ieșirea Rusiei din război);decretul asupra pământului(trecerea pământului moșierilor în folosința țăranilor);decretul privind dreptul popoarelor la autodeterminare până la despărțirea de statul rus.Pentru a-și întări puterea,noul guvern a luat măsuri coercitive:libertatea presei a fost suspendată,forțele politice de opoziție interzise,iar în decembrie s-a constituit poliția politică(C.E.K.A).Adunarea Constituantă a fost dizolvată.Dictatura bolșevică începea să-și ocupe locul în viața politică rusă prin teroare.În decembrie 1917,Rusia a încheiat armistițiul cu Puterile Centrale ,urmat de pacea de la Brest-Litovsk(3 martie 1918).La sfârșitul anului 1917,nicio altă forță politică nu egala puterea comuniștilor în marile orașe.Totuși,forțele rămase fidele țarului,numite „albgardiști”doareau întoarcerea la un sistem politic tradițional.Comuniștii sau „roșii” au decis distrugerea oricărei opoziții.Astfel s-a declanșat războiul civil(1918-1920).Situația s-a complicat în momentul în care Antanta a intervenit cu trupe ,pretextând că Rusia încheiase pace separată,la Brest-Litovsk,cu Germania.Amiralul Kolceak s-a proclamat șeful guvernului Rusiei,recunoscut de occidentali,dar Armata Roșie,comandată de Troțki,a reușit să înfrângă toate atacurile contra statului sovietic.În timpul acestor evenimente,dictatura comunistă a trecut la o linie politică numită „comunismul de război”.Economia a fost pusă sub controlul Partidului Bolșevic,iar țăranii siliți să predea „cote”,adică toate proviziile considerate un surplus.În numele acestui principiu s-au comis abuzuri împotriva țăranilor bogați numiți kulaci,sub motiv că făceau speculă cu grâu.Victoria obținută de Armata Roșie a costat mult Rusia,care ajunsese în pragul dezastrului.Războiul civil,foametea,bolile au provocat moartea a 20 de milioane de ruși.În 1921,Lenin a propus o serie de măsuri pentru a depăși greutățile determinate de război.Planul s-a concretizat prin „Noua Politică Economică”(N.E.P.),un sistem care îmbina controlul economiei cu inițiativa privată.Acest program de reforme a permis reintroducerea vânzării mărfurilor de către particulari în magazine,dreptul de a deschide mici întreprinderi private,renunțarea la rechiziționare forțată a produselor,în plus,țăranii puteau arenda pământul.Ca urmare,societatea s-a redresat din punct de vedere material.Treptat,adversarii au fost eliminați.Puterea Partidului Comunist s-a întărit.Dictatura proletariatului s-a consolidat în Rusia( din 1922, URSS/Uniunea Sovietică) ,care avea o populație de 150 de milioane de locuitori.Potrivit Constituției din 1924,puterea se afla în mâinile Partidului Comunist.În fapt,doar un grup restrains deținea puterea:membrii Biroului Politic.Lenin a murit în ianuarie 1924 și astfel se deschidea lupta pentru succesiune.În testamentul său Lenin atrăgea atenția că „tovarășul Stalin a concentrat în mîinile sale o putere nemărginită și nu sunt convins că el va ști întotdeauna să se folosească cu prudență de această putere”.Într-adevăr,Stalin era secretarul general al Partidului Comunist.Contracandidatul său,Leon Troțki,era cunoscut mai mult din perioada războiului civil și pentru concepția sa privind „revoluția permanentă a proletariatului”.Stalin obține victoria și devine succesorul lui Lenin.

I.V.Stalin,conducătorul absolut al U.R.S.S

Pentru construirea socialismului au fost elaborate planurile cincinale,având următoarele obiective:colectivizarea gospodăriilor țărănești;creșterea producției industriale,mai ales în industria oțelului,fierului,cimentului și electrificarea țării.Colectivizarea a stârnit împotrivirea populației.Stalin a ordonat ca țăranii să fie obligați să se înscrie în colhozuri,cooperative agricole controlate de stat.Represiunea împotriva țăranilor care refuzau aceasta,sau a celor considerați bogați a fost extrem de violentă.Întrucât țăranii ucraineni erau foarte refractari,Stalin a provocat în Ucraina o foamete cumplită(1931-1932),care a dus la moartea a 6 milioane de oameni.Industrializarea trebuia să contribuie la transformarea URSS-ului într-o mare putere.Prin diverse mijloace se încerca obținerea unor producții peste limitele normale.Astfel,minerul Andrei Stahanov a depășit norma și a fost răsplătit cu prime și alte beneficii.El a fost dat exemplu de propaganda de partid,care punea în circulație numeroase afișe mobilizatoare.Așa s-a dezvoltat mișcarea stahanovistă.Paralel s-a apelat și la sistemul de pedepsire,tot pentru  a favoriza creșterea producției industriale.Stalin a declanșat o amplă acțiune de înlăturare a rivalilor(Troțki,Kamenev,Zinoviev).La congresul partidului din anul 1934,opozanții comuniști au încercat să-l aleagă pe Kirov în locul lui Stalin.Acesta a ripostat dur și astfel Kirov a fost asasinat,iar peste 30.000 de cetățeni din Leningrad,orașul natal al lui Kirov,au fost trimiși în lagărele de muncă silnică.Arestarea opozanților s-a extins,căci pedepsirea unei persoane atrăgea după sine un comportament similar față de familie,prieteni,cunoștințe.În URSS s-au înființat lagăre de muncă numite gulaguri.Aici ,deținutul era supus unor torturi psihice și morale până recunoștea că este vinovat.Valul de teroare stalinistă,a atins conducerea partidului și a armatei,cercetători științifici,oameni de litere,medici.Dorința lui Stalin de a controla întreaga societate nu avea limite.Cultura trebuia să se conformeze dorințelor sale.Realizările socialismului trebuiau redate în toate domeniile:artă plastică,literatură,muzică,cinematografie.Această doctrină numită realism socialist era concepută în scopuri propagandistice,pentru a-l prezenta pe Stalin drept „genial conducător” al proletariatului din întreaga lume.S-a născut astfel un cult al personalității,care a căpătat dimensiuni grotești.

manifestație „patriotică” în timpul regimului stalinist

În paralel cu aceste fenomene,care au condus la o dictatură absolută,a fost elaborată din inițiativa lui Stalin,o nouă Constituție,în 1936,în care se specifica supremația Partidului Comunist în URSS.Prezentând acest act fundamental,Stalin declara:„societatea noastră socialistă a creat ordinea socialistă,ceea ce înseamnă că ea a atins ceea ce marxiștii numesc prima etapă sau faza inferioară a comunismului”.În concepția sa,societatea sovietică nu mai avea clase antagoniste,dar rolul statului se menținea atâta timp cât era amenințat de „încercuirea capitalistă”.Pentru promovarea intereselor statului sovietic,în că din 1919 s-a creat Internaționala a III a comunistă(Comintern).Național-socialismul,variantă a totalitarismului de dreapta Înfrângerea suferită de Germania în Primul Război Mondial și fuga împăratului Wilhelm al II lea în Olanda au marcat situația politică din această țară.Mișcările forțelor de stânga s-au intensificat,în timp ce noul guvern era condus de socialiștii moderați.Adepții unei guvernări reprezentative s-au reunit la Weimar,într-o Adunare Constituantă și au elaborat o Constituție,baza juridică a noului regim republican.În fruntea statului se afla un președinte ales,care numea un cancelar(prim-ministru).Adepții militarismului erau împotriva acestui regim,mai ales că acceptase tratatul de pace de la Versailles.În rândurile naționaliștilor a intrat și Adolf Hitler,care luptase în Primul Război Mondial.Pe baza acestei experiențe,dar și ca adversar al regimului republican,el a aderat la Partidul Muncitoresc din Germania(Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani) și a devenit în 1921 conducătorul acestuia.Partidul avea o orientare de extremă-dreapta,dar spera ca denumirea lui să atragă muncitorii cu opțiuni de stânga.Pentru a-și spori influența partidul a recurs la violență.Astfel,în 1923,a organizat un puci(lovitură de stat)eșuat în încercarea de a prelua puterea.Hitler a fost arestat și în închisoare a scris „Mein Kampf”(„Lupta mea”),devenită ulterior instrument de propagandă național-socialistă(nazistă).Eliberat din închisoare,Hitler a început organizarea partidului cu scopul de a câștiga alegerile pentru Reichstag(Parlament),deci dobândirea puterii pe cale legală.Profitând de greutățile prin care trecea Germania în perioada crizei economice mondiale partidul nazist a cunoscut o creștere numerică semnificativă,iar la alegerile din noiembrie 1932 a obținut 11,8 milioane de voturi,în timp ce socialiștii doar 7,3 milioane iar comuniștii 5,9milioane.Criza a alertat elementele conservatoare ,îndeosebi pe patroni.Hitler a promis protecție marilor trusturi și o revigorare a industriei grele,iar patronii i-au acordat fonduri pentru campania electorală.La 30 ianuarie 1933,Hitler a fost numit cancelar de către președintele Hindenburg.Primul pas al lui Hitler a fost eliminarea adversarilor politici.La 27 februarie 1933 naziștii au incendiat clădirea Reichstagului dând vina pe comuniști ,fapt care a dus la arestarea a 4 mii de militanți comuniști ,dar și membrii ai socialiștilor.Toate partidele politice și sindicatele au fost dizolvate și s-a introdus sistemul de guvernare prin partidul unic nazist.Societatea a început să fie controlată de poliția secretă(Gestapo).Magazinele evreiești au fost boicotate și chiar devastate(„noaptea de cristal” din 1938).La 29/30 iunie 1934,Hitler a organizat „noaptea cuțitelor lungi” eliminându-l pe Ernst Roehm,liderul „batalioanelor de asalt”(S.A).În august 1934 ,după moartea președintelui Hindenburg,Hitler a preluat și funcția de președinte ,devenind Fuhrer(Conducător suprem).

Adolf Hitler,fuhrerul Germaniei

Administrația și justiția a trecut sub controlul lui Hitler și a partidului nazist.Ideologia nazistă a fost reprezentată de ideile din „Mein Kampf”,un amestec de naționalism și rasism(anti-semitism).Potrivit lui Hitler,germanii erau rasa ariană,destinată prin „superioritatea” ei să conducă lumea.Un obstacol în calea acestei guvernări era existența evreilor considerați a fi o rasă inferioară,parazitară care „contaminează” sângele arian și distrug cultura germană,soluția fiind exterminarea evreilor.În plan politic ,Hitler denunța tratatul de la Versailles și promova cucerirea „spațiului vital”pentru redarea demnității națiunii germane.

mitinguri naziste

Pentru a atrage populația de partea acestei ideologii s-a folosit propaganda condusă de Joseph Goebbels care a utilizat următoarele elemente:mari parade militare,cenzura asupra culturii,controlul strict asupra societății civile,legislația antievreiască(1935),formarea organizației de tineret(Hitlerjugend)supuse partidului,cultul Fuhrerului,prezentat ca fiind „unic și atotputernic”,anihilarea opoziției cu ajutorul Gestapo-ului și înființarea lagărelor de concentrare,devenite în timpul războiului lagăre de exterminare.

Hitlerjugend(Tineretul hitlerist)

În plan economic,pentru a depăși efectele crizei,Hitler a ordonat ministerului de resort să colaboreze cu întreprinderile private,dacă acestea susțineau regimul.A urmat eradicarea șomajului,construirea celebrei autostrăzi(Autobahn),apariția „automobilului popular”(Volkswagen) și punerea pe picior de război a industriei constructoare de mașini și a celei chimice.Succesele lui Hitler s-au datorat tehnicilor de manipulare a mulțimii în discursuri bine regizate care măguleau „orgoliul rănit” al națiunii germane.

Sursă:„Manual pentru clasa a XI a” ,Editura Gimnasium,2001.

Orientul antic-sinteză/Vladi LD

Orientul antic reprezintă o zonă vastă cuprinsă între N-E Africii,E. Mării Mediterane și țărmurile Oceanului Indian și Pacific .Aici au înflorit primele mari civilizații ale omenirii.

Egiptul,situat în N-E Africii,pe valea fluviului Nil era locuit de egiptenii semito-hamiți.În E.Mediteranei în Palestina și Fenicia se aflau semiții evrei și fenicieni și filistenii indoeuropeni.În Mesopotamia(„țara dintre fluviile Tigru și Eufrat”)se aflau sumerienii indoeuropeni și semiții akkadieni,babilonieni și asirieni.În Asia Mică locuiau indoeuropenii hittiți și lidieni.În Podișul Iranului,nucleul Persiei antice,locuiau mezii,perșii și arienii indoeuropeni,ultimii deplasându-se spre India.Aici locuiau indienii multirasiali,concentrați pe văile fluviilor Indus și Gange.În China,chinezii mongolici locuiau pe malurile fluviilor Galben și Albastru.Activitățile economice constau în agricultură,practicată pe văile fluviilor,fiind cultivate plante precum grâu,orz,secară,in,meilegume etc.Creșterea animalelor(vite,cai,oi,porci etc) era o altă ocupație de bază și o sursă de hrană,transport și confecționare a diferitelor obiecte.Meșteșugurile erau diversificate,meșteșugarii confecționând unelte,arme,podoabe,vase din ceramică sau din sticlă,stofe țesute și vopsite,mătase etc.Comerțul se realiza prin troc sau cu ajutorul monedei apărută în Lidia în sec.VII î.Hr,iar modul de realizare era pe apă(mări,fluvii)și pe uscat în târguri și piețe,iar cea mai celebră rută comercială era „Drumul Mătăsii”.

Negustorii vindeau și cumpărau vin,fructe,legume,cereale,ulei,produse de lux,pește,țesături,miere,lemn prețios,sclavi etc.Transporturile pe fluvii și mări se făceau cu bărci sau corăbii cu vâsle și pânze,iar pe uscat cu sania,carul cu roți și cu ajutorul cailor și al cămilelor.Mineritul însemna extragerea unor bogății ale solului și ale subsolului precum marmură,piatră pentru construcții,sare,aur,argint,minereuri de fier,cupru etc.Societatea era organizată la nivel comunitar în ginți și în triburi,iar ierarhic în aristocrație(mari proprietari de moșii și de sclavi,șefi militari,negustori bogați,marii preoți),poporul de rând(agricultori,crescători de animale,meșteșugari,mici negustori) și sclavi(persoane lipsite de libertate care proveneau de regulă din prizonieri de război,din naștere sau din datorii și care munceau fără plată pentru un stăpân sau pentru stat).Excepție de la această organizare socială o făcea India unde societatea era împărțită în 4 caste(preoții și nobilii războinici,poporul de rând și locaalnicii dravidieni supuși de arieni).Evident,în orice societate existau medici,juriști,profesori,diverși funcționari și „marginalizații”(vagabonzi,cerșetori)/în India erau numiți „paria”/.Orientul antic este locul în care apar primele state din cauze precum reglementarea relațiilor sociale,coordonarea producției de bunuri,apărare sau cuceriri.Existau 3 forme de stat și anume orașul-stat(ex. în Sumer/Ur,Uruk,Lagaș,Umma etc,în Akkad,în Babilon,pe fluviul Eufrat,în Asiria(Ninive,pe malurile fluviului Tigru),Assur,Nimrud,în India,Mohenjo-daro,Harappa,în Fenicia,Tyr,Sidon,Byblos,Ugarit,fenicienii întemeind și colonii,orașe în afara Feniciei,ca de exemplu Cartagina în N.Africii ,regatul(ex.Egipt,Babilon,„Israel”/al evreilor/,Asiria,China),imperiul(ex.Egipt,Akkad,Babilon,Persia,India,China).Având în vedere aceste exemple,precizez că unele state au evoluat de la orașul-stat la regat și apoi la imperiu.Forma de conducere(guvernare)în Orientul antic era monarhia despotică(absolută),monarhul sau suveranul(rege,împărat,faraon)pretinzând supunere din partea tuturor locuitorilor țării,indiferent de poziția lor socială,dar și din partea popoarelor cucerite.Monarhul era șeful administrației,armatei,justiției și în calitate de zeu sau fiu al zeilor așa cum era considerat și venerat îndeplinea funcția de mare preot.Persoana sa era considerată sacră și după ce murea,corpul fiind mumificat(îmbălsămat)și depus în morminte colosale având alături bijuterii,măști mortuare din aur,piese de mobilier etc.Unitățile administrative ale statului erau numite în general provincii(ex. nome,în Egipt,satrapii,în Persia)conduse de guvernatori de rang aristocratic numiți de rege.Armata era compusă din trupe de pedestrime,cavalerie,care de luptă,iar armamentul și tehnica de luptă constau în arcuri cu săgeți,sulițe,săbii,scuturi,armuri,coifuri etc.Suveranii participau deseori la operațiunile militare,prezența lor ridicând moralul soldaților în luptă.Tacticile de război variau de la atacuri frontale,la atacuri prin învăluire,șarje ale cavaleriei,„ploaia” de săgeți a arcașilor,lupte corp la corp,atacuri nocturne etc.Teritoriile cucerite erau exploatate de resurse,iar popoarele supuse plăteau un tribut.Prizonierii de război deveneau sclavi.Unii conducători au rămas în istorie prin durata domniei sau prin acțiunile lor militare,administrative,culturale etc.În Egipt,faraonul Menes a stat la originea formării( prin unificarea a două alte mici regate)regatului în jurul anului 3100 î.Hr.În mileniul III î.Hr,Kheops,Khefren și Mikerinos s-au remarcat prin construirea celor 3 piramide de la Gizeh(Valea Regilor)deși paternitatea atribuită celor 3 faraoni construirii acestor  monumente este uneori discutabilă.

În secolul XV î.Hr,faraonul Tutmes III transformă Egiptul într-un imperiu.Cel mai important faraon a fost Ramses al II lea cel Mare(sec.XIII î.Hr)care a avut cea mai lungă domnie(67 de ani) din antichitate.A luptat cu hittiții,încheind primul tratat de pace din istorie,a ridicat capitala Pi Ramses,templul de la Abu Simbel etc.În regatul evreilor s-au remarcat între sec.XI-X î.Hr,regele David,fondatorul capitalei Ierusalim și autorul Psalmilor biblici și fiul său,înțeleptul rege Solomon,cel care a ridicat primul templu în Ierusalim și care este considerat autorul Proverbelor biblice.În Mesopotamia s-au evidențiat următorii regi:Sargon I,cel care pe la jumătatea mileniului III î.Hr a fondat imperiul akkadian(primul imperiu semit din istorie),Hammurabi din Babilon care în sec.XVIII î.Hr a dat un cod de legi,Nabucodonosor al II lea care a ordonat ridicarea Grădinilor Suspendate ale Semiramidei și i-a dus pe evrei în „robia babiloniană”,iar în Asiria,Assurbanipal al II lea a pus bazele bibliotecii din Ninive.Imperiul persan l-a avut ca suveran mai important pe Darius I(sec.VI-V î.Hr),un excelent organizator(a emis moneda numită „dareic”,a organizat „Garda Nemuritorilor”,a poruncit construirea „Drumului regal”,a pus bazele școlii medicale de la Sais și a organizat imperiul în provincii numite satrapii).India secolului III î.Hr îl are ca exponent pe împăratul Așoka Maurya,cel care a reușit să creeze un imperiu efemer și care s-a remarcat prin adoptarea buddhismului.În China,fondatorul imperiului în sec.III î.Hr,împăratul Qin Shihuangdi a emis monedă,a organizat provinciile,a unificat sistemele de scriere,a ridicat Marele Zid Chinezesc etc.

Civilizațiile orientale ne uimesc prin complexitatea lor.Tipurile de scriere erau cuneiformă,hieroglifică,pictografică,ideografică și alfabetul.

Învățarea se baza pe memorare ,iar în școli erau predate diverse discipline(istorie,geografie,aritmetică,astronomie etc).Literatura orientală antică ne-a lăsat ca moștenire culturală „Epopeea lui Ghilgameș”(Mesopotamia),„Cartea morților”(Egipt),„Vechiul Testament”(Israel),„Avesta”(Persia),„Vedele”,„Upanișadele”,„Mahabharata”,„Ramayana”(India),„Yi Jing”,tratatele lui Kong Fu Zi și Lao Zi(China)etc.Arhitectura oriental excela prin frumusețe dar și prin gigantism,această ultimă trăsătură fiind menită să scoată în evidență puterea divină a monarhului.Au fost ridicate piramide,temple,palate,pagode,ziggurate,stupe,mastabe,fortificații etc(ex. în Valea Regilor,Luxor,Karnak,Abu Simbel,Babilon,Persepolis,Ierusalim,Ninive etc)cele mai reprezentative fiind Marea Piramidă a lui Kheops,„Grădinile Suspendate ale Semiramidei”,„Turnul Babel”,„Marele Zid Chinezesc”etc.

Sculptura consta în statui gigantice ale regilor ,împăraților,faraonilor și în basoreliefuri care înfățișau scene de vânătoare etc.În pictură au apărut frescele care împodobeau interiorul piramidelor,templelor,mormintelor,palatelor și frize,cea mai celebră fiind cea care înfățișează „Garda Nemuritorilor”.Materialele pe care orientalii antici ne-au lăsat vestigiile civilizației lor erau tăblițele din lut sau din piatră,pergamentul,papirusul,hârtia din mătase,sursele scrise lăsate de ei completându-ne informațiile.Religia în Orientul antic era în general ,politeistă,existând o varietate de zei-protectori ai orașelor sau zei antropomorfi,zoomorfi  sau cu o reprezentare „simbolică”cu diverse funcții sau atribuții(ex.Anu,Marduk,Iștar,Enki,Enlil,Tammuz,în Mesopotamia,Osiris,Isis,Anubis,Seth,Thot,Amon-Ra etc în Egipt ș.a).La vechii evrei,Moise a inaugurat cultul monoteist al lui Yahweh(Dumnezeu),Cel care i-a dat Decalogul(Cele 10 Porunci),religia de aici căpătând denumirea de mozaism(iudaism),iar sărbătorile principale erau(și sunt)Paștele, Sărbătoarea „luminilor”etc.În Persia antică,dualismul promovat de Zoroastru(Zarathustra)descria lupta dintre un zeu al Binelui,Adevărului și al Luminii și un zeu al Răului,Minciunii și Întunericului.Mithra,zeul-soare persan era sărbătorit pe 25 decembrie,dată adoptată ulterior și de creștini pentru a celebra Nașterea lui Iisus.Hinduismul Indian avea în centru o triadă de zei(Brahma „Creatorul”,Shiva „Distrugătorul” și Vishnu „Conservatorul”).Buddhismul,creat de prințul Siddharta Gautama(Buddha/„Iluminatul”)promova eliberarea de suferințele vieții prin detașarea mentală de lucrurile „lumești”,materiale,și realizarea autoperfecționării prin calea de mijloc(dreptate în gânduri,vorbe,fapte etc)singura condiție prin care-ți purificai karma(„destinul”),opreai reîncarnarea(trăirea mai multor vieți,nu toate chiar plăcute) și aveai acces în Nirvana(„Raiul”buddhist).Buddhismul s-a răspândit în China,Japonia etc.În China s-a impus ca sistem filosofico-religios, confucianismul(învățăturile lui Confucius/Kong Fu Zi),alături de care a apărut și daoismul întemeiat de Lao Zi.În Japonia,alături de buddhismul zen,există și religia șintoistă.Orientul antic,redescoperit de arheologi și de cărturarii din epoca modernă și contemporană ne fascinează și ne transmite o cultură și o civilizație impresionantă care a rezistat (parțial) mileniilor pentru a ajunge la noi.Amintim surse istorice primare despre Orientul antic: Diodor din Sicilia-“Biblioteca istorică”,  Strabon-“Geografia”, “Epopeea lui Ghilgameş”, Herodot- ”Istorii”,„Vechiul Testament”,„Codul lui Hammurabi”,„Legile lui Manu”,surse epigrafice etc.

Revoluția rusă din 1917

Revoluția rusă

 Eșecurile dezastruoase ale Rusiei în timpul Primului Război Mondial,au dus la detronarea țarului,în 1917.În octombrie,înființarea primului regim comunist a marcat începutul unei noi ere în istorie.Până în 1914,guvernul țarist pare să fi controlat mișcările revoluționare care îi amenințaseră existența,înăbușind revoluția din 1905.Țarul a rămas un autocrat și singura concesie în favoarea ideilor liberale și democratice a fost tolerarea unui „parlament” lipsit de putere, Duma.Izbucnirea Primului Război Mondial a întărit și mai mult acest regim.Ca în multe alte țări,războiul a generat un val de entuziasm patriotic,asigurând guvernului un sprijin popular.Sentimentul național s-a accentuat atât de mult încât numele german al capitalei,St.Petersburg,a fost schimbat cu varianta sa rusă,devenind Petrograd.Această situație a început să se schimbe,deoarece împrejurările au pus în evidență înapoierea Rusiei și incompetența conducătorilor săi.Numeroase armate au fost conduse pe câmpul de luptă,însă fabricile nu erau capabile să le aprovizioneze cu destul arme.Sistemele administrativ și de transport au fost distruse,provocând dificultăți atât în orașe cât și pe front.Armatele au luptat cu dârzenie,dar nu au putut să facă față forțelor germane bine organizate și aprovizionate.Deoarece milioane de ruși erau masacrați și alte milioane de soldați erau recrutați pentru a le lua acestora locul,moralul rușilor era la pământ.Liderii politici erau împărțiți în tabere,instigându-se unii pe alții;în decembrie 1916 a izbucnit un mare scandal,când aristocrații l-au ucis pe călugărul Rasputin,despre care se credea că are o influență negativă asupra guvernului.În ciuda atmosferei generale apăsătoare,revoluția din februarie 1917 a fost neașteptată,spontană și s-a încheiat fără vărsare de sânge.În data de 23,o grevă a izbucnit la Petrograd,care a evoluat rapid într-o grevă generală.Regimentele din capitală au refuzat să lupte împotriva muncitorilor și a autorităților nou create.Când generalii de pe front au refuzat să-l sprijine,Țarul Nicolae al II lea a abdicat pe 2 martie,oferind tronul Rusiei fratelui său,marele duce Mihai.Observând că situația creată nu avea ieșire,Mihai a refuzat,iar dinastia Romanov,veche de 300 de ani ,a luat sfârșit.Duma fusese dizolvată de țar,dar o parte din membri aflați la conducerea acesteia s-au unit pentru a forma un guvern provizoriu,adică un guvern temporar care deține puterea până la desfășurarea alegerilor libere.Susținut de prințul Lvov,guvernul provizoriu a fost constituit din conservatori și liberali,cu un singur socialist,Alexandru Kerensky.Guvernul a introdus câteva reforme democratice,dar multe probleme,legate de soarta proprietăților întinse ce aparțineau țarului,Bisericii și marilor proprietari de pământ,nu au fost puse în discuție.Practic,guvernul a avut mai puțină autoritate decât sovietele.Acestea erau consilii,alese direct de muncitori și țărani,soldați și marinari și funcționau în orașe,fabrici și cazărmi.Cel mai mare a fost Sovietul din Petrograd,care a jucat un rol important în evenimentele din 1905,înainte de a fi suprimat,dar a fost format din nou în primele zile ale revoluției din februarie.Reflectând în mod direct opiniile celor mai active elemente ale maselor,sovietele reprezentau o forță revoluționară foarte puternică;de exemplu,în ziua abdicării țarului,Sovietul din Petrograd a emis un ordin prin care comitetele de soldați aveau sarcina de a se ocupa de trupe,permițându-le ofițerilor să-și exercite autoritatea doar pe câmpul de luptă.Deși majoritatea delegaților în Sovietul din Petrograd aparțineau unui grup socialist,la început au fost de acord să coopereze cu guvernul provizoriu.De asemenea,guvernul a admis mai mulți miniștri socialiști,în timp ce Kerensky s-a ridicat treptat,devenind ministru de război și,în final,în iulie 1917,prim-ministru.Totuși,politica lui Kerensky,de a purta război,se aflaîn opoziție cu dorințele sovietelor,reprezentate de soldați atrași de ideea păcii imediate.Această politică a păcii imediate era politica bolșevicilor,ce constituiau unul dintre partidele politice.Aceștia formau un partid marxist,așteptând cu nerăbdare izbucnirea unei revoluții socialiste și înființarea unui stat muncitoresc.Conform teoriei marxiste,acest lucru trebuia să se întâmple în țările „capitaliste”industrializate,unde clasa muncitorilor,denumită și proletariat,era foarte dezvoltată,și nu într-o societate formată cu precădere din țărani, cum era Rusia.cei mai mulți bolșevici considerau că trebuie să-și amâne intențiile și să rămână în opoziție până când Rusia avea să devină un stat industrial modern.Lenin(1870-1924),liderul bolșevic,nu era însă de aceeași părere.Vechi revoluționar,acesta s-a întors în Rusia în aprilie 1917,după perioada de exil petrecută în Elveția;autoritățile germane și –au dat seama că el și tovarășul său de exil vor zădărnici eforturile de război ale Rusiei și le-au permis să traverseze Germania într-un tren blindat,pentru a ajunge în țara lor prin Finlanda.

Vladimir Ilici Ulianov(Lenin),liderul revoluției comuniste din Rusia

După sosire,Lenin a încercat să-i convingă pe ceilalți bolșevici să pregătească o insurecție,pentru ca apoi să preia puterea.La început,bolșevicii au respins această idee dar,în final,Lenin a reușit să-i convingă.Aparent o persoană indiferentă,acesta a dat dovadă de sinceritate,onestitate și o mare putere de convingere,care au depășit toate obstacolele,făcându-l cel mai mare lider revoluționar din acea vreme.Evenimentele din Rusia au favorizat politica lui Lenin.În timpul verii,o nouă ofensivă a dat greș,iar condițiile de pe front s-au înrăutățit mai mult ca niciodată.În toate zonele țăranii au început să împartă pământurile,fără să aștepte prevederile reformelor promise.Mulți soldați au dezertat,fie pentru a-și primi partea de pământ,fie pentru a îngroșa rândurile activiștilor politici din orașe.Sloganele bolșevicilor ,„Pământ,Pâine și Pace” și „Toată puterea în mâinile Sovietelor”,atrăgeau din ce în ce mai mulți suporteri,iar numărul bolșevicilor creștea în mod constant.Totuși,vara anului 1917a fost o perioadă foarte agitată.Lenin a trebuit să se ascundă,după ce nu a reușit să preia puterea printr-o lovitură de stat,iar cel mai abil dintre ceilalți lideri bolșevici,Troțki,a fost arestat.În cele din urmă ,criza a trecut și,până în luna octombrie,bolșevicii erau pregătiți să preia puterea.Susținută de soldații și muncitorii din Petrograd,revoluția din octombrie a constituit de fapt o lovitură de stat rapidă,desfășurată în noaptea de 24/25 octombrie 1917,care a implicat lupte scurte.Palatul de Iarnă,reședința guvernului provizoriu,a fost capturat.Kerensky a scăpat și,după încercări zadarnice de a opune rezistență,a plecat în exil în S.U.A.Insurecția a fost programată să aibă loc în timpul Congresului național al sovietelor de la Petrograd și a fost desfășurată în numele acestuia.Congresul a numit atunci un nou guvern bolșevic,Consiliul Comisarilor Poporului,cu Lenin în frunte.Acesta a rostit celebra declarație:„Vom începe acum să clădim ordinea socialistă”.

insurecția de la Petrograd

Noul guvern și-a început activitatea prin naționalizarea băncilor și pământului,fapt ce însemna acordarea unor mari proprietăți țăranilor.Printre alte metode de modernizare s-a aflat și adoptarea calendarului gregorian,folosit pretutindeni în Vest;până la această reformă(ianuarie 1918),calendarul rus fusese cu 13 zile în urmă,așa că,socotind după calendarul vestic,revoluția din februarie a avut loc în martie,iar cea din octombrie în noiembrie.Bolșevicii au elaborat un plan și pentru pace.În noiembrie 1917,Troțki a negociat un armistițiu prin care să suspende ostilitățile cu Germania.Condițiile pentru pacea permanentă,impuse de Germania,au fost atât de dure,încât până și bolșevicii au ezitat să le accepte,dar în cele din urmă,în martie 1918,văzând că nu au altă soluție,au semnat tratatul de la Brest-Litovsk.Teritorii întinse au fost cedate,însă Rusia părea că și-a câștigat libertatea.Bolșevicii și-au ținut promisiunea de a organiza alegeri pentru o Adunare Constituantă.Însă,majoritatea voturilor a fost în favoarea Revoluționarilor Socialiști,un partid anti-marxist,cu rădăcini puternice în mediul rural;bolșevicii,care se bazau pe mediul urban și pe fabrici,au câștigat cam un sfert din voturi.Adunarea Constituantă s-a reunit în ianuarie 1918,dar a fost imediat destrămată de Armata Roșie a bolșevicilor.

Lenin și Troțki,făuritorul Armatei Roșii

Curând,s-a dovedit că bolșevicii nu aveau de gând să împartă puterea nici măcar cu tovarășii lor socialiști.Partidul Bolșevic a fost redenumit Partidul Comunist,iar noua Constituție dădea, teoretic putere politică sovietelor,asigurându-se în același timp că acestea vor rămâne sub controlul Partidului Comunist.După desființarea tuturor celorlalte partide,„dictatura proletariatului”,de fapt dictatura Partidului Comunist,s-a instaurat cu adevărat.Măsura în care aceste lucruri au fost justificate de presiunea acțiunilor revoluționare,este discutabilă.Adevărat era însă că atât așteptata libertate întârzia să apară.La sfârșitul anului 1917,cazacii de pe Don s-au revoltat,iar în cursul anului 1918,Rusia bolșevică s-a simțit amenințată din toate părțile de Armata Albă contrarevoluționară.Aceasta a fost ajutată de expedițiile militare ale mai multor țări inclusiv Marea Britanie,Franța,S.U.A. și Japonia.Armata Albă a fost încurajată și de Aliați,indignați că bolșevicii încheiaseră o pace separată cu Germania;dar acțiunile lor reflectau și nemulțumirea claselor conducătoare de pretutindeni,vis-a-vis de un regim care nu respecta proprietatea privată.Revoluția Rusă era deja un fenomen internațional,puternic dezaprobat sau susținut în celelalte țări.Războiul Civil,în care Teroarea Albă s-a opus Terorii Roșii(bolșevicii)a fost devastator.În ciuda celor întâmplate,noul regim a supraviețuit,a învins Armata Albă,i-a forțat să se retragă pe cei care le-au stat în cale,angajându-și propria armată într-un război cu Polonia.Acestea au fost,în mare,realizările Aarmatei Roșii,organizată de Troțki,la care au contribuit obiectivele confuze și părerile împărțite ale Armatei Aalbe,de la opoziția socialistă la susținătorii țarului.Printre victimele războiului civil s-au numărat și țarul Nicolae al II lea cu familia sa ,împușcați în timpul captivității lor la Ekaterinburg,de către bolșevicii hotărâți să împiedice eliberarea lor prin intervenția Armatei Albe.

Țarul Nicolae al II lea Romanov și familia sa

Până la sfârșitul anului 1920,Războiul Civil s-a încheiat,dar consecințele sale au fost teribile.Aflându-se într-o situație complicată bolșevicilor le-a scăzut febra idealismului,impunându-le muncitorilor disciplina militară,confiscând cereale de la țărani și folosindu-se de CEKA,poliția secretă.De vreme ce pierderile și deziluziile devastatorului Război Civil au spulberat sprijinul dat de mase bolșevicilor,aceștia au început să se supună conducerii represive a unui singur partid și ,astfel,o nouă eră a autocrației s-a instalat în Rusia.Războiul Civil a ruinat economia Rusiei,iar după terminarea acestuia,bolșevicii au ajuns la concluzia că naționalizarea,constrângerea țăranilor,precum și alte trăsături ale „comunismului de război”,nu dădeau rezultate.În martie 1921,Lenin a introdus Noul Plan Economic,autorizând numeroase activități ale afacerilor private și comerțul cu produse agricole.În ciuda foametei din 1921-1922,Rusia a început să-și revină.Nerevenindu-și complet după ce a fost rănit într-o tentativă de asasinat,Lenin a suferit atacuri cerebrale în mai și decembrie 1922,rămânând parțial paralizat.La conducerea guvernului se aflau în special acoliții săi,care interveneau deja în treburile statului.Unul dintre ei,Iosif Stalin,a negociat tratatul care prevedea unirea Rusiei cu republicile bolșevice formate din regiuni ale vechiului imperiu rus,recuperate în timpul Războiului Civil.Noua federație,ce se întindea de la Bielorusia(Belarus) și Ucraina până în Siberia,a fost denumită Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste(U.R.S.S),prescurtată adesea,Uniunea Sovietică.

harta U.R.S.S

Pe 21 ianuarie 1924,Lenin a încetat din viață,lăsând nesigur viitorul noului stat.

Sursă: „Arborele Lumii”-Istorie Universală,pag.245-248

Modul de viață în societatea antică-sinteză/Vladi LD

În societatea antică,condițiile de trai,cu toți factorii determinanți ai acesteia,precum și familia,unele obiceiuri,legislația,administrația și serviciul militar și-au pus amprenta atât asupra vieții individului cât și asupra comunității,determinând anumite trăsături specifice ale modului de viață în această perioadă.Locuința,hrana și îmbrăcămintea erau de o mare varietate,în corelare cu relieful,clima,precum și cu starea socială a oamenilor.Materialele și modul de construcție erau foarte diferite:pe lângă locuințele mari din piatră sau cărămizi arse,existau case din chirpici,paiantă,lemn,trestie fixată pe un schelet din lemn.În zonele mai reci,locuitorii își săpau colibe pe jumătate în pământ,sau,în zonele montane,trăiau în peșteri.În zonele mai calde,locuiau în corturi.Forma locuinței putea fi rotundă,ovală sau patrulateră,cele mai modeste având o singură încăpere;în mijlocul ei se afla vatra de foc,iar fumul ieșea pe un orificiu practicat în acoperiș.Casele din orașe aveau mai multe încăperi,fiind înconjurate de curți spațioase.

locuință din Orientul antic

Clima a avut o influență deosebită asupra hranei și îmbrăcămintei.Populația de rând avea,în general,două mese principale:una dimineața și una seara(la romani-prandium și coena).La amiază se consuma o mâncare ușoară.Alimentele mai des folosite erau,în ordinea preferințelor,terciuri din mei,orz,orez,ovăz sau grâu,lapte de capră,oaie și de vacă.La început,anticii făceau un fel de lipie,iar mai târziu,îndeosebi romanii,coceau pâinea în cuptoare speciale.Se consuma carnea de porc(cu excepția unor zone din Orientul Apropiat,dar preferată de către romani),de vită,oaie,capră,apoi pește și o mare varietate de scoici.Din lapte se făceau caș și brânză.În alimentația anticilor o pondere mare o aveau zarzavaturile(ceapă,usturoi,varză,mazăre,fasole,castraveți,dovleci) și fructele(struguri,mere,smochine,curmale,gutui,prune,castane).Masa obișnuită a grecilor consta din măsline,câteva lipii,pește uscat,ceapă,usturoi și vin amestecat cu apă.Untdelemnul era foarte apreciat de către antici.Printre băuturile preferate erau vinul,amestecat cu apă sau miere, și berea,un fel de rachiu,făcută îndeosebi în Mesopotamia,dar și în India și China.Materialele din care se confecționa îmbrăcămintea erau:lâna,părul de cămilă,inul,cânepa,bumbacul și mătasea.În țările cu climă caldă bărbații purtau pantaloni scurți,un fel de cămașă din in sau bumbac,iar femeile o mantie lungă până la glezne.În Grecia bărbații purtau o manta,de obicei din lână(chiton),sub care aveau o haină ușoară.Chitonul femeilor avea falduri  bogate fiind legat cu o cingătoare.Îmbrăcămintea solemnă a bărbaților romani era toga din lână albă sau vopsită.Sub togă aveau o haină(tunica),confecționată din două bucăți de material,în față ajungând până sub genunchi,iar în spate,până la mijlocul pulpelor.

togă purtată de un cetățean roman

Erau vestite și foarte scumpe hainele de purpură,țesute în orașele feniciene,și cele de mătase,chinezești.Încălțămintea se confecționa din piei de animale.Familia era o unitate economică,socială,educativă și religioasă a societății,baza organizării sociale.Caracteristicile familiei erau predominarea monogamiei în general,puterea deplină a tatălui asupra soției și a copiilor,starea de inferioritate a femeii,privilegiile primului născut.Astfel,în Mesopotamia,capul familiei avea dreptul să-și vândă membrii familiei.În Egipt,în schimb,femeia nu era considerată o ființă inferioară.Drepturile primului născut au fost consolidate de cultul morților,care putea fi oficiat numai de un fiu,îndeosebi,de primul născut.În India,capul familiei avea putere nelimitată,iar după moartea acestuia,această putere se transmitea primului născut.Sinuciderea văduvei după moartea soțului era un obicei larg răspândit.În China,respectul filial și loialitatea fraternă constituiau legăturile solide ale familiei.Chinezii erau adepții familiei cu mulți copii.În societatea greacă,femeia era exclusă din viața publică,fiind obligată să trăiască într-un compartiment separat al casei(gineceu).Activitatea sa se limita la treburile casnice.La Roma,autoritatea paternă avea un caracter sacru.Tatăl putea refuze creșterea copiilor săi,iar ca preot și judecător suprem al familiei dispunea de dreptul de viață și de moarte asupra membrilor familiei sale.Soția,matroana,deși era sub autoritatea soțului,se bucura totuși de mai multe drepturi:putea să participe la întrunirile familiale,la banchetele publice,la spectacole și jocuri publice,fiind înconjurată cu respect din partea bărbaților.Sunt bine cunoscute cuvintele lui Cato:„Bărbații guvernează pretutindeni femeile,iar noi,care guvernăm lumea,suntem guvernați de femei”.În antichitate,natalitatea era mare la toate popoarele,dar din cauza condițiilor vitrege,a numeroaselor războaie și a epidemiilor,mortalitatea infantilă,mai ales,a împiedicat înmulțirea peste măsură a populației.În ceea ce privește durata medie a vieții ,cercetătorii au ajuns la concluzia că la oamenii liberi aceasta varia între 48-55 de ani,iar la sclavi între 35-38 de ani.Situația demografică a lumii antice,din cauza lipsei de date concrete și exacte,nu este încă pe deplin cunoscută.Câteva date păstrate de la autorii antici sau evaluate pe baza unor criterii științifice,sunt orientative.Luând în considerare numărul mare al caselor dezgropate în orașul sumerian Ur,arheologii evaluează numărul locuitorilor acestui oraș la 36.000 persoane.În China,s-au păstrat rezultatele recensămintelor din anii 1 și 140.În primul caz,numărul populației este de 57 de milioane,iar în al doilea de 44 de milioane.Populația întregului subcontinent al Indiei,pentru sfârșitul secolului al IV lea î.Hr ,a fost evaluată la 100 de milioane de locuitori.În același interval de timp,adică sub domnia lui Alexandru Macedon,s-a estimat că Atena avea o populație de 230.000,din care 100.000 erau cetățeni cu drepturi depline,100.000 de sclavi,iar 30.000 meteci(străini așezați în oraș).Populația Romei,la începutul Principatului,este estimată la 800.000 de locuitori,din care 520.000 oameni liberi și 280.000 de sclavi;cea a Italiei,la 7.500.000 și a Imperiului la 54 de milioane.La popoarele antice un loc deosebit îl aveau obiceiurile legate de evenimentele mari din viața familiei,de munca productivă,de schimbarea anotimpurilor etc.Cele mai multe obiceiuri au apărut în cadrul familiei și se refereau la naștere,majorat,căsătorie și moarte.În legătură cu majoratul se oficiau diferite ceremonii de inițiere.La romani,de exemplu,tânărul la vârsta de 17 ani își schimba tunica puerilă cu toga de bărbat,era declarat major și trecut pe lista cetățenilor.Alte obiceiuri erau în legătură cu căsătoriile.Cu ocazia logodnei și a nunții se dădeau daruri,aveau loc procesiuni,se cânta ,se organizau banchete.Obiceiurile funerare erau alimentate de credințele în lumea de apoi.La egipteni,cultul morților se concentra în jurul persoanei faraonului  și a înaltei aristocrații.În cinstea lor se construiau morminte gigantice,iar celor înstăriți li se îmbălsăma trupul(erau mumificați).Ritualurile funerare erau fastuoase în China și India(evident ,pentru cei bogați).Cultivarea pământului a dus la obiceiuri legate de semănat,de încolțirea plantelor și de recoltă.Aproape la toate popoarele se executau diferite ceremonii de purificare a holdelor,înconjurate terenurile cultivate cântând,dansând și rostind versuri.Din aceste obiceiuri,și anume din procesiunile organizate cu prilejul culesului viilor,la greci,au apărut germenii dramei.Unele obiceiuri s-au format în legătură cu anotimpurile sau cu Anul Nou.Multe popoare,de exemplu,egiptenii,sărbătoreau sfârșitul anului,altele,echinocțiul de primăvară;la romani,cel de iarnă era considerat ca o victorie a luminii asupra întunericului.Omul antic credea că din anumite semne poate fi cunoscut viitorul.De aceea,interpretarea viselor,cercetarea viitorului erau larg răspândite.La unele popoare,ca de exemplu la etrusci și la romani,prezicerea viitorului se făcea după cercetarea animalelor sacrificate(auspiciile),după zborul păsărilor(augurii)etc.La greci se bucurau de mare cinste oracolele,care dădeau sfaturi și preziceau viitorul.la oracolul din Dodona,preoții prooroceau după freamătul frunzelor de stejar secular.La Delfi,preoteasa lui Apollo rostea cuvinte fără șir,pe care preoții le interpretau cum credeau de cuviință.Popoarele antice organizau jocuri și competiții atletice,dramatice și muzicale.Cele mai renumite erau jocurile publice organizate de greci în Olympia,în Delfi și pe istmul Corintului.Cele ținute în Olympia,în apropierea templului lui Zeus,constau în exerciții atletice,alergări,lupte,aruncarea discului și a suliței.Pe tot timpul Jocurilor Olimpice se proclama armistițiu sacru și se suspendau chiar și războaiele dintre state.La romani participanții la jocurile și spectacolele publice nu erau oamenii liberi,ci sclavii,liberții și prizonierii de război.Manifestările constau în jocuri de circ(alergări de cai și curse de care),diferite exerciții atletice,jocuri dramatice și jocuri în amfiteatre(lupte de gladiatori,lupte cu animale sălbatice și competiții cu nave).Obligațiile și drepturile în familie,între oameni,ginți și triburi erau reglementate de norme general acceptate,care se bazau pe obiceiul pământului.Cu timpul,aceste norme au fost consemnate în scris,devenind legi.În Orient,legile erau considerate de origine divină,date de zei conducătorilor sau regilor.Legile reglementau relațiile de proprietate,de familie,formele de moștenire,obligațiile față de comunitate,de stat,etc precum și formele de legături între diferite țări.În Egipt,decretele emise de către faraon erau considerate legi divine și ele enunțau principii generale ale justiției.În Mesopotamia,„Codul lui Hammurabi”forma baza legislației,iar jurisdicția era exercitată fie de preoți,fie de judecători locali,iar în orașe de judecători aleși.

stela de diorit negru pe care este gravat Codul lui Hammurabi

În India,legislația se baza pe așa-numita „dharma”,lege morală,normă de comportare a fiecărui om.Legislația chineză se caracteriza prin pedepse aspre(mutilări,aplicarea sigiliului infamiei pe obraz etc).Legislația greacă reglementa toate problemele juridice ale individului și ale comunității.Delictele comise împotriva statului erau judecate de un tribunal special,iar altele,ca de exemplu ,impietatea față de zei,dezertarea,trădarea,sustragerea de fonduri etc,de adunarea juraților sau chiar de Adunarea poporului.La Roma,în perioada republicană,legislația a fost reglementată pe baza „Legilor celor 12 table”,consemnate în scris în 451-449 î.Hr.Delictele private,la început erau judecate de pretori,iar mai târziu s-au înființat diferite instanțe judecătorești.Delictele comise împotriva statului(trădarea,sustragerea de fonduri,mituirea,omuciderea etc)erau judecate de magistrați,îndeosebi de pretori.Procedura penală era foarte complicată,de aceea în jurisdicție un rol de seamă l-au jucat juriștii și avocații.Administrația era forma de organizare prin care statul își îndeplinea principalele funcții:încasarea dărilor,exploatarea resurselor naturale,mobilizarea poporului la construcțiile publice etc.Din cauza distanțelor mari,a greutăților de comunicație și de transport,statul avea nevoie de o administrație organizată.În Egipt,sediul administrației centrale era palatul regal,unde numeroși funcționari înalți executau ordinele faraonului.Unitatea administrativă era noma,iar conducătorul unei nome era nomarhul.În Mesopotamia,orașele dispuneau de o administrație proprie,iar regele era ajutat în conducerea țării de un aparat centralizat.Funcționari înalți conduceau diferite sectoare ale administrației centrale și administrau ținuturile și orașele,în calitate de locțiitori ai regelui.În India,administrația locală condusă de rege dispunea de un mare număr de funcționari,fiind supravegheați de către oamenii de încredere ai regelui.Țara a fost împărțită în districte,iar acestea erau guvernate de prefecți.În Persia,statul era împărțit în provincii numite satrapii,iar conducătorii aceștia ,satrapii,erau supravegheați de inspectori regali supranumiți „ochii și urechile regelui”.În China,în fruntea administrației stătea împăratul,ajutat de un colegiu format din 3 persoane:șeful agriculturii,șeful cailor și al armatelor și șeful lucrărilor publice.Statul era împărțit în provincii iar guvernatorii acestora dispuneau de drepturi depline în probleme administrative,juridice și militare.În polisurile grecești ca și la Roma magistrații de stat conduceau toate sectoarele orașului.În Attica,unitatea administrativă era dema,compusă din 2-3 sate.Ea era condusă de un conducător ales,demarh,care îndruma toată activitatea administrativă,juridică și politică a locuitorilor.În perioada republicii,din punct de vedere administrativ,în statul roman,locuitorii se împărțeau în romani,latini,italici și provinciali.Orașele latine,mai târziu cele italice ,erau considerate aliate.Orașele,fie ele de drept roman sau de drept latine,erau organizate după modelul Romei,având în frunte doi magistrați supremi,2 edili,un consiliu și adunarea poporului.Orașele italice aveau anumite obligații față de Roma,dar în problemele interne erau independente.Teritoriile cucerite în afara Italiei se numeau provincii,adică teritorii învinse.Ele erau administrate de foști pretori(propretori) și foști consuli(proconsuli),iar în perioada imperială de guvernatori imperiali(legatus Augusti).În provincii,orașele locuite de cetățeni romani erau de două tipuri:municipii și colonii.Fiecare oraș dispunea de o administrație proprie,de un teritoriu vast cu numeroase comune,administrat de magistrații orașului.Inițial ,armata avea un caracter popular,de poliție,bărbații de o anumită vârstă erau înrolați pe cheltuiala proprie.Cu timpul,armata a devenit o instituție specială.Pe lângă trupele înarmate ale poporului,au apărut și trupe de mercenari,recrutate de obicei din rândurile străinilor.În Egipt,mobilizarea țăranilor întâmpina mari dificultăți și faraonii recurgeau la măsuri foarte drastice.Conducătorul suprem al armatei era faraonul,care putea fi înlocuit de marele comandant.Mercenarii,recrutați dintre nubieni,libieni și greci,primeau pământ pentru serviciile lor.Armata cea mai bine organizată o aveau asirienii,formată din pedestrași,călăreți și luptători cu care.la ei au fost organizate și trupe de geniu,folosite la construirea de drumuri,de poduri și de tabere permanente.Asirienii au dezvoltat și tehnica asediului(platforme de scânduri,scări și turnuri de asediu,spărgătoare de ziduri,berbece pe roți etc).Pentru istovirea inamicului,ei aplicau diferite tactici:atacuri nocturne,uciderea sau transportarea populației cucerite,incendierea așezărilor etc.La perși,foța principală a armatei o constituia cavaleria.Dintre mezi și perși se recruta o unitate specială,compusă din 10.000 de soldați,numiți „nemuritorii”.Fiecare satrapie era obligată să echipeze o armată,care își păstra tradiția locală în privința armelor cât și a tacticii.În India,războinicii făceau partte din categoria numită „kșatryia”.Armata era organizată în 4 secțiuni:unități cu care de luptă,cu elefanți,cavaleria și infanteria.În China,nucleul armatei îl forma garda imperială,compusă din soldați profesioniști.Garnizoanele de la graniță se ocupau și de agricultură.Chinezii au importat de la popoarele care locuiau la nord de ei o nouă armă,arbaleta.La greci,contingentele militare erau compuse din unități cu care de luptă,din pedestrași ușor înarmați(peltaști) și pedestrași greu înarmați(hopliți).Spartanii formau o falangă din soldați greu înarmați,cu lance și scut.Cavaleria avea un rol secundar.La Atena ,flota maritimă,compusă din trireme și din alte tipuri de nave,a dobândit un rol dominant.În secolul IV î.Hr macedonenii au perfecționat falanga,iar în perioada elenistică armamentul a fost îmbogățit cu aparate de aruncat pietre sau săgeți la o distanță apreciabilă,numite baliste și catapulte.

falanga macedoneană

În statul roman,armata era organizată în legiuni.Legiunea avea și unități de cavalerie și de pedestrași.În perioada principatului ,armata era compusă din legiuni recrutate dintre cetățenii romani,din trupe auxiliare recrutate din rândul locuitorilor provinciali care nu aveau cetățenie romană,din trupe pretoriene formate din cetățeni originari din Italia,din flota maritimă și fluvială și din unități de pază și de gardă.O legiune se compunea din circa 6000 de soldați și era împățită în 10 cohorte sau 60 de centurii.Durata serviciului militar în legiune era de 20 de ani și soldații primeau salariu,iar după lăsarea lor la vatră deveneau veterani și erau împroprietăriți cu o parcelă de pământ.Armamentul individual consta în cască de metal,armură,scut,suliță ,sabie,arcuri cu săgeți,iar armamentul greu în baliste,catapulte,berbeci de luptă,turnuri de asediu.Disciplina și antrenamentul au făcut din armata romană una dintre cele mai teribile forțe de luptă din întreaga lume antică.

Sursă:„Istoria universală antică și medievală”,manual pentru clasa a IX a,E.D.P,București,1997,pag.41-45

Grecia antică-sinteză/Vladi LD

Localizată în S.Peninsulei Balcanice,insulele ionice și egeene și V.Asiei Mici (Ionia),Elada(Grecia)antică a fost locuită până pe la jumătatea mileniului III î.Hr de preeleni(pelasgi),pentru ca între 2000 î.Hr-1200 î.hr din N.  să vină triburile elenilor(aheii,ionienii,eolienii,dorienii)de origine indoeuropeană.

o hartă a Greciei antice

Cele mai importante activități economice erau navigație,comerțul maritim,meșteșugurile,cultura măslinilor și a viței de vie.Între mileniul III î.Hr și jumătatea mileniului II î.Hr în insula Creta s-a dezvoltat civilizația cretană,a bronzului,numită și minoică ,de la legendarul rege Minos.Centrul civilizației cretane era orașul Cnossos,iar principalele ocupații erau meșteșugurile și comerțul maritim.Arta consta în construirea palatelor,labirinturilor,pictura era reprezentată prin fresce,sculptura prin statui de zeități sau diverse personaje,iar ceramica în vase pictate ,de diferite dimensiuni.

frescă reprezentând palatul din Cnossos

Scrierea cretană a fost numită linearul A și B.În fruntea statului și a societății  se afla regele.Religia era politeistă.Civilizația cretană a dispărut din cauza unor calamități naturale și a invaziei aheilor.Aceștia au creat între secolele XVI î.Hr și XII î.Hr o civilizație a bronzului cu centrul la Micene(de aici ,numele de „miceniană”) și în alte cetăți precum Tirint,Argos etc.Cetatea avea ziduri uriașe(„ciclopice”),iar intrarea purta numele de „Poarta leilor”.Societatea îl avea în frunte pe rege,ajutat de un consiliu(sfat) al aristocraților.Aheii erau buni războinici,meșteșugari și negustori maritimi.Civilizația lor a fost cucerită de dorieni,o civilizație a fierului.la începutul secolului XII î.Hr a avut loc războiul dintre o coaliție a cetăților aheene și cetatea Troia din Asia Mică din cauza concurenței comerciale dintre ahei și troieni în Marea Egee.Agamemnon,conducătorul expediției,a fost sprijinit de căpetenii precum Ulise,Ajax,Ahile,acesta din urmă reușind să-l răpună pe Hector,comandantul armatei troienilor.Legenda spune că aheii au simulat retragerea,lăsând pe plajă un cal uriaș din lemn pe care troienii l-au introdus în cetate,însă noaptea,soldați ahei au ieșit din el,au deschis porțile,iar Troia a fost cucerită și incendiată.Homer,în poemul „Iliada”,descrie ultimul an din acest conflict,iar în „Odiseea”povestește călătoria plină de peripeții a lui Ulise(Odiseu)spre Itaca.Între secolele XII î.Hr-VIII î.Hr apar orașele –state(polisurile),cele mai importante fiind Atena,Sparta,Milet,Corint,Teba etc.Din polisuri vor porni grupuri de navigatori care vor întemeia între secolele VIII î.,Hr-VI î.Hr colonii în Gallia(Massalia),Italia(Sybaris,Siracuza,Neapolis,Tarent etc),Egipt(Naukratis),în zona Strâmtorilor(Byzantion),în Dobrogea(Histria,Tomis,Callatis)etc.În polisuri ,formele de guvernare erau diferite:monarhii,conduceri aristocratice,oligarhice,tiranice și democratice.În Sparta ,conducerea era asigurată de 2 regi,Colegiul celor 5 efori,Sfatul Bătrânilor și Adunarea poporului,iar societatea era compusă din cetățeni(„egalii”),necetățeni(perieci) și „heylotes”(„prizonierii” ahei).De la 7 ani ,tinerii spartani erau supuși unor antrenamente fizice și militare dure ,pentru a fi în stare să-și apere cetatea,să fie supuși față de comandanți,respectuoși față de bătrâni și să se exprime într-un stil „laconic”(pe scurt).În Atena,situația politică a evoluat de la monarhie(sec.Ixî.Hr-VIII î.Hr),la o conducere aristocratică(sec.VIII î.Hr-VII î.Hr),apoi tiranică(sec.VI î.Hr)pentru ca în sec.V î.Hr să se impună democrația.Acest lucru a fost posibil începând cu legile „draconice”(ale lui Dracon)care limitau abuzurile bogaților față de poporul de rând,urmate în sec.VI î.Hr de legile lui Solon care a interzis sclavia din datorii și a împărțit populația în funcție de avere și cele ale lui Clistene care a introdus ostracismul,egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și libertatea cuvântului,pentru ca în timpul primului strateg(comandant politic și militar) Pericle(sec.V î.Hr),demosul(poporul de rând) să fie la putere,cetățenii fiind aleși prin tragere la sorți să ocupe funcții publice pe timp de 1 an,primind și un salariu.În Atena,societatea era compusă din cetățeni(aristocrați/eupatrizi/ și demos),necetățeni(meteci) și sclavi.Educația ateniană punea accent pe știința de carte(erau studiate,în principal,poemele lui Homer-„Iliada” și „Odiseea”),dar și pe educația fizică.Tinerii bogați studiau la școala lui Platon(„Academia”) sau a lui Aristotel(„Lykeion”/„Liceul”).De la 18 la 20 de ani era vârsta la care efectuau stagiul militar,iar la 20 de ani deveneau cetățeni ,„frumoși și buni”,folositori cetății,adunările populare având loc în agora(piața publică).În prima jumătate a sec.V î.Hr lumea greacă s-a confruntat cu Imperiul persan.La Maraton,strategul atenian Miltiade a obținut o strălucită victorie,la Termopile,cei „300” de spartani conduși de regele Leonidas au rezistat până la ultimul om,la Salamina,atenianul Temistocle a învins flota persană.

statuie înfățișându-l pe regele spartan Leonidas,eroul de la Termopile

În ultima treime a sec.V î.Hr,între Sparta și Atena s-a desfășurat războiul peloponesiac în urma căruia Sparta și-a impus supremația însă pentru scurt timp,deoarece în sec.IV î.Hr,criza cetăților grecești a favorizat ridicarea regatului Macedoniei.Acesta,sub conducerea lui Filip al II lea ,cel care a emis moneda „filippi” și care a organizat falanga macedoneană și-a impus prin luptă hegemonia(supremația) în lumea greacă,iar fiul său,Alexandru Macedon,a cucerit Imperiul persan,întemeind Imperiul macedonean,cu limitele între India,Egipt,Dunăre și Golful Persic,stat în care a înființat 70 de  orașe numite „Alexandria”.

frescă înfățișându-l pe Alexandru Macedon ,în luptă

După moartea lui Alexandru,imperiul său a fost împărțit în regate „elenistice”(Egiptul Ptolemeic/Lagid , Siria Seleucidă ,Macedonia Antigonidă)care până în secolul I.Hr au fost cucerite de romani.Cultura greacă era umanistă și realistă.În scriere ,foloseau alfabetul „elen” preluat de la fenicieni.Materialele de scris erau papirusul,pergamentul,tăblițele din piatră,bucăți de ceramică.Școala era privată(particulară) și la ea studiau băieți cu vârsta între 7-18 ani.Literatura îi avea ca reprezentanți pe Hesiod(„Teogonia”),Homer(„Iliada” și „Odiseea”)etc,teatrul,cu cele două genuri,tragedia și comedia,îi avea ca autori pe Eschil(„Prometeu încătușat” etc),Sofocle(„Oedip ,rege” etc),Euripide(„Electra” etc),respectiv,Aristofan(„Norii” etc).Oamenii de știință greci aveau ddiverse teorii legate de crearea lumii(Democrit-atomii,Thales din Milet-apa etc).Istoria,văzută ca o „investigație” de către Hecateu din Milet,i-a consacrat pe istoricii Herodot(„părintele istoriei”-„Istorii”),Tucidide(„Războiul peloponesiac”)etc.În matematică,un loc de cinste îl ocupă Pitagora,Thales din Milet,Euclid,Eratostene etc ale căror teoreme sunt studiate și astăzi.Arhimede a descoperit principiul hidrostaticii și a inventat „șurubul fără sfârșit”,Hippocrate a impus jurământul de „credință” al medicilor pentru profesia lor,Eratostene a măsurat, cu destulă precizie,circumferința Pământului etc.În filosofie,tripleta cea mai faimoasă era compusă din Socrate,autorul prezumtiv al expresiei „Cunoaște-te pe tine însuți”,Platon,care afirma că lumea reală e lumea ideilor și care a fondat „Academia”și Aristotel,întemeietorul școlii „Lykeion”,al metodei peripatetice ,cu lucrări în domeniul biologiei,politicii etc și care a fost studiat în Europa preponderent până în epoca Renașterii.Arhitectura greacă a dezvoltat 3 stiluri(ionic,doric,corintic),iar cele mai importante temple sunt Parthenonul și Erechteionul(în Atena)etc.

templul Parthenon din Atena

În epoca elenistică ,sub influența arhitecturii orientale se ridică monumente masive(Farul din Alexandria,Mausoleul din Halicarnas etc).Sculptura consta în statui reprezentându-i pe zei(„Zeus din Olimpia”)sau perfecțiunea corpului uman(„Discobolul”etc).

statuia lui Zeus din Olimpia

Marii reprezentanți ai arhitecturii și sculpturii grecești au fost Fidias,Myron etc.Pictura,realizată pe ceramică,reprezenta figuri umane,scene din viața cotidiană și animale marine.Religia era politeistă,panteonul grec avându-i ca zei principali pe Zeus,Hera,Atena,Ares,Artemis,Apollo,Poseidon,Hades,Dionysos,Afrodita etc.Existau și semizei(eroi) precum Prometeu,Heracles ș.a.Ritualul funerar consta în înhumație sau incinerație.Grecii antici consultau voința zeilor prin diverse oracole dirijate de preoți sau preotese și în funcție de acestea decideau cum să procedeze pentru a le fi bine.Sărbătorile erau legate de religie.Jocurile Olimpice,ținute din 4 în 4 ani în cinstea lui Zeus au fost „reînviate”  doar ca manifestări sportive în epoca modernă.Alături de ele,moștenirea pe care au transmis-o vechii greci lumii moderne și contemporane constă în rațiune și umanism,înfăptuirea democrației,realizările din științe,istorie,filosofie ,arhitectură etc.Printre sursele primare care ne ajută să reconstituim ,măcar parțial,istoria grecilor antici se cuvine să menționăm:Herodot(„Istorii”),Tudicide(„Războiul peloponesiac”),Strabon(„Geografia”),Aristotel(„Constituția atenienilor”),Platon(„Republica”),Diodor din Sicilia(„Biblioteca istorică”), Polybios( „Istorii”),Plutarh(„Viaţa lui Alexandru”)ș.a.

Republica romană/Vladi LD

Republica romană ( Roma republicană) ( 509î.Hr -27 î.Hr) (forma de stat și de guvernământ a Romei între 509-27 î.Hr)

Planul Romei antice

Era condusă de Senat (Sfatul bătrânilor în Roma antică) care aplica Senatus consultus(hotărârile Senatului)în numele poporului(Senatus Populusque Romanus/SPQR/=“Senatul şi poporul roman”

 /  „Senatul are, mai întâi, dreptul de a dispune de visteria statului. El hotărăşte, ce va trebui să intre şi ce să iasă din tezaur. Fără o hotărâre a Senatului, questorii (funcţionarii care administrau banii publici) nu pot întrebuinţa nimic din visterie, excepţie făcând cheltuielile pentru construcţii. Cât priveşte o cheltuială foarte importantă, aceea pe care o fac cenzorii (funcţionarii care făceau recensământul şi desemnau senatorii / n. a.) din 5 în 5 ani, ca să înalţe sau să repare clădiri publice, Senatul trebuie s-o aprobe şi pe aceasta, dând învoire consulilor (funcţionarii care prezidau Senatul şi care conduceau armata) să întrebuinţeze banii respectivi. (…) Orice încălcare a dreptăţii (….) care ar avea nevoie de o anchetă (trădări, conspiraţii, asasinate) interesează Senatul. (….) în cazul dacă este necesar să se trimită soli în afara Italiei, (…) pentru a stinge vreo neînţelegere, pentru a cere a porunci un anumit lucru, pentru a primi supunerea unui popor, pentru o declaraţie de război, Senatul veghează la toate acestea (….) Astfel, dacă la Roma soseşte un călător atunci când consulii lipsesc, cârmuirea statului îi apare ca fiind  total aristocratică, ” (Polybius, „Istorii”),magistraţi (În Roma antică) Cetăţean ales pentru exercitarea unor importante atribuţii de conducere. Magistratură=Corpul magistraţilor; funcţia, profesiunea de magistrat; timpul cât îşi exercită funcţia un magistrat) (din care cei mai importanți erau cei 2 consuli ( În republica romană titlul celor 2magistraţi, aleşi anual, care deţineau puterea supremă; )aleşi anual şi colegial;

consul roman

  pretori(în Roma antică magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atribuţii judecătoreşti şi administrative),cenzori(În Roma antică magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor şi al averilor şi de a supraveghea moravurile publice),edili(În antichitatea romană magistrat care supraveghea edificiile şi instalaţiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc.),cvestori/ Questor(În Roma antică magistrat cu atribuții fiscale)/ ,tribunii plebei (în Roma antică magistrat ales să apere drepturile şi interesele plebei),marii  pontifi /Pontifex Maximus(În Roma antică-Marele Preot din colegiul sacerdotal suprem, care supraveghea cultul religios și pe ceilalți preoţi) și în cazuri extreme, dictatorul/în Roma antică magistrat ales pe 6 luni în cazuri excepționale(ex.amenințare de război)având puteri nelimitate;dictatură=regim politic ,caracterizat prin concentrarea nelimitată și abuzivă a puterii  în mâinile unui singur om)  și Adunarea Poporului /Comitia ( în perioada Republicii romane- Adunări ale poporului cu atribuții, politice, legislative, judecătorești și religioase(centuriata-alegea consulii,pretorii/tributa alegea edilii,questorii)care alegea magistrații și care se întrunea în For(piața publică în Roma antică) sau pe Câmpul lui Marte.  Magistraţii nu erau plătiţi. Cu excepţia cenzorului şi a dictatorului trebuiau să fi făcut cel puţin 10 ani serviciu militar, pentru ocuparea unei magistraturi și să urce „cursus honorum”(”Scara onorurilor”-reprezintă idealul vieţii politico-sociale a oricărui cetăţean roman din Roma republicană; ierarhia funcţiilor publice (magistraturi) pe care le puteau deţine cetăţenii) de la cvestor la tribun la pretor și la consul.Consulii erau însoțiți de lictori (în Roma antică persoane care însoţeau, în anumite ocazii, pe înalţii demnitari, mergând înaintea lor şi purtând fasciile)înarmați cu fascii(Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure şi purtat de lictorii care însoţeau pe unii magistraţi romani/de aici va proveni denumirea de fascism,dată regimului totalitar italian între 1922-1943)

lictori

După încheierea mandatului consulii și pretorii puteau deveni  proconsuli(magistrat roman care, după încheierea consulatului, primea guvernarea unei provincii)șipropretor(magistrat roman locţiitor al unui pretor;fost pretor ce primea mandat de guvernator al unei provincii).Forma de conducere era republica aristocratică(formă de guvernare în care puterea aparţine aristocraţilor, caracterizată prin funcţii neplătite, condiţii de avere şi statut social, deţinerea majorităţii voturilor de către patricieni). Societatea era compusă din patricieni/ Ordinul senatorial/formă a organizării sociale alcătuită din patricieni;șefii/capii marilor familii aristocratice)  ,nobilitas(clasa privilegiată(nobilimea = patricieni + plebei bogaţi) domnitoare,care deja la naştere obţine aceste privilegii sociale recunoscute),equites/Ordin ecvestru:treaptă în organizarea socială a Romei republicane formată din cavaleri),clienți(persoane care primeau finanţare din partea Romei Antice;oameni care se puneau în slujba patricienilor), poporul de rând ( ţărani , meşteşugari , plebea urbană/în Roma antică orăşeni săraci , ţărani ruinaţi) / „Plebea urbană, al cărei efectiv a crescut puternic odată cu proletarizarea clasei mijlocii şi cu exodul rural rezultat de aici, îi cuprindea în afara acestor ţărani ruinaţi şi deposedaţi de bunurile lor, pe foştii meşteşugari, şi ei concuraţi de munca servilă a sclavilor proaspăt eliberaţi. Fără ocupaţie şi fără resurse, toţi trăiau din distribuirea grâului sau se aşezau sub protecţia vreunui bogătaş a cărui clientelă o formau şi care le furniza zilnic „sportula”: un pachet cu provizii şi ceva bani. Se îngrămădeau în insulae (locuinţe insalubre cu mai multe etaje) şi încep să îndrăgească jocurile şi circul (lupta dintre fiare, gladiatori) cursele de cai şi reprezentaţiile teatrale. Această mulţime leneşă şi înadins turbulentă şi-a pierdut în puţină vreme virtuţiile civice care o caracterizau în primele secole ale Republicii, Gata să se vândă celui care oferă mai mult, ea va fi folosită de ambiţioşii care vor să profite de dezechilibrele din societate şi de criza regimului”. (Serge Berstein / Pierre Milza, „Istoria Europei”) (aceasta din urmă îşi vindea voturile şi trăia din“Panem et circenses” /”Pâine şi circ” :Expresie considerată ca provenind de la poetul latin Decimus Juvenalis care a spus: “Daţi poporului pâine şi circ”/jocuri)primind “alimenta”(distribuţii gratuite de mâncare făcute de stat pentru plebe)sau “sportula”(distribuţii gratuite de mâncare făcute de stat sau pachete cu mâncare, donaţii ale cetăţenilor bogaţi pentru săraci)și având posibilitatea de a vedea gratuit(biletele erau plătite de stat sau de cei bogați) luptele între gladiatori și sclavi publici şi privaţi/  „Romanilor li se cerea să treacă în registre numele tatălui, să-şi arate vârsta, să-şi declare copiii, să spună din ce trib al Romei fac parte. Se hotăra ca cei ale căror declaraţii nu ar fi avut loc în condiţiile cerute de legi să fie pedepsiţi prin confiscarea bunurilor, biciuiţi şi vânduţi ca sclavi” (Dionysos din Halicarnas, „Antichităţi romane”)/.Exista și categoria publicanilor(persoană care strângea impozitele la romani).Între plebei  și patricieni s-au dat lupte deoarece plebeii n-aveau drepturi politice,pentru că inițial doar patricienii puteau fi civis romanus(dreptul de a fi cetăţean roman).După secesiunea(acţiunea unui grup de a se separa, de a se despărţi de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou)plebeilor din 494 î.Hr în urma tratativelor cu patricienii,obţin prin legi scrise  dreptul de a-şi alege tribunii , de a fi aleşi magistraţi/„Cetăţenii s-au retras pe Muntele Sacru, care e dincolo de râul Anio, la trei mii de paşi de Roma. Atunci au început consfătuirile între patricieni şi popor în scopul înfăptuirii armoniei şi solidarităţii dintre cele două clase, hotărându-se condiţiile înţelegerii: poporul să-şi aibă dregătorii săi proprii, de care să nu se atingă nimeni şi care să aibă dreptul de a se împotrivi consulilor prin „veto”/  Drept de veto=drept al tribunilor plebei de a se opune deciziilor pe care le considerau defavorabile poporului de rând/ ; nici unul din patricieni să n-aibă dreptul de a face parte din rândurile acestor magistraţi, Cei doi tribuni aleşi ai plebeilor au fost Caius Licinius şi Lucius Albinus”. (Titus Livius, op. cit.) etc  și până în sec III î.Hr devin egali în drepturi  cu patricienii .Formele de proprietate erau  heredium(în Roma antică un lot în jurul casei, care putea fi lăsat moştenire; proprietate privată, mică şi mijlocie a ţăranilor),  ager publicus ( ogorul public; proprietate comună a ginţilor),  villae(proprietăți ale aristocraților romani(ex.villa rustica=conacul/vila de la țară;villa urbana=casa de la oraș) ,latifundii ( Domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari de pământ.; Mare proprietate funciară privată) /„După ce a sosit la proprietatea sa şi s-a închinat zeului protector al casei, şeful familiei trebuie să străbată tot domeniul, făcând înconjurul acestuia, dacă este cu putinţă în aceiaşi zi, dacă nu, în ziua următoare. După ce şi-a dat seama cum a fost lucrată moşia, care munci au fost făcute şi care nu, trebuie să-l cheme a doua zi pe administrator şi să-l întrebe dacă toate au fost făcute la timp, dacă cele rămase mai pot fi terminate şi ce cantitate de vin, de grâu şi din celelalte produse s-a obţinut. Dacă se constată că treaba n-a fost făcut, iar administratorul spune că şi-a dat silinţa, dar că unii sclavi au fost bolnavi, că a fost vreme rea, că alţi sclavi au fugit, că a executat lucrări publice; după ce a înşirat pe lângă toate acestea şi multe alte cauze, stăpânul porunceşte să i se facă din nou socoteala sarcinilor şi normelor. În caz de vreme ploioasă, iată muncile care pot fi efectuate chiar pe ploaie torenţială: spălarea şi smolirea butoaielor, curăţirea casei şi a acareturilor, vânturarea grânelor, căratul gunoiului şi aşezarea lui în grămezi alegerea seminţelor. În zilele de sărbătoare, ei puteau să cureţe şanţurile părăginite, să pietruiască drumurile publice, să taie mărăcini, să sape grădina, să facă curăţenie generală”. (Cato, „Despre agricultură”)  În 451 -450 î.Hr  comisia  decemvirilor( cei zece magistraţi romani ce au alcătuit comisia care a dat Romei în anii 451 -450 î.Hr un cod de legi /„cele 12 table”) dă ”Legile celor XII Table”(cod de legi dat Romei în anii 451-450 î.Hr, de o comisie alcătuită din 10 magistraţi )

          legile celor XII table erau afișate în For

/ „Şi atunci fură trimişi la Atena împuterniciţi din partea republicii romane, cu misiunea de a cerceta faimoasele legi ale lui Solon şi pentru a cunoaşte instituţiile şi legislaţiile Atenei şi ale celorlalte cetăţi greceşti….. Şi astăzi, deşi avem la îndemână un car de legi de asemenea natură, încât suntem cufundaţi până în gât de noianul lor, tot legile celor 12 table, sunt izvorul întregului drept. (T. L.); „Decemvrii au poftit pe toţi cetăţenii să vină şi să citească legile alcătuite de ei şi afişate în forum pe care ei le pun la în îndemâna întregului popor, pentru binele, fericirea şi propăşirea statului, familiilor şi urmaşilor lor… Prin unirea şi chibzuinţa în sfat a mai multora la un loc se poate înfăptui orice pe lume. De aceea, toţi cetăţenii trebuie să cumpănească bine în mintea lor fiecare lege şi fiecare articol în parte şi să-şi dea apoi părerea, şi ceea ce li se pare lor că nu a fost bine gândit şi întocmit sau a întrecut măsura, să aducă la cunoştinţa întregii obşti”. (T. L.) care prevedeau printre altele  că furtul era pedepsit cu amenzi mari sau cu moartea ; închisoare (60 de zile) pentru datornic ; pedeapsa  capitală pentru martorii mincinoşi sau judecătorii corupţi;  fiul, era moştenitorul, în lipsa acestuia moştenea cel mai apropiat ognat/rudă/iar în lipsa acestuia moştenirea revenea gintei; emanciparea soţiiloretc. Între 133-122 î.Hr reformele(limitarea  averii unui cetăţean roman, la 125 ha , surplusul urmând să fie împărţit ţăranilor săraci în loturi de câte 7, 5 ha  sau împărţirea pământurilor statului între cetăţenii săraci; vânzarea de grâu la preţ redus  celor săraci; colonizarea Cartaginei cu romani săraci;  cetăţenie romană, locuitorilor Italiei ; soldaţii să primească îmbrăcăminte pe cheltuiala statului; drept de judecată a cavalerilor alături de senatori) fraţilor Gracchi  eşuează cei doi fiind asasinați de oamenii senatorilor/  „Săracii, alungaţi de pe pământurile lor, au început să nu mai arate nici o râvnă pentru îndeletnicirile militare, păsându-le prea puţin chiar şi de creşterea copiilor. Şi astfel, în scurtă vreme, întreaga Italie a putut să vadă că oamenii liberi se împuţinaseră, că, în schimb, ţara era plină de sclavi barbari, mulţumită cărora bogaţii îşi cultivau pământurile, atâţia cetăţeni fiind izgoniţi” (Plutarh, „Viaţa lui Tiberius Gracchus”); „Până şi fiarele sălbatice îşi au vizuina lor, numai aceia care mor pentru Italia sunt fără adăpost şi siliţi să rătăcească împreună cu femeile şi copii lor (….) ei se războiesc şi mor pentru desfătările şi belşugul altora. Sunt numiţi stăpânii întregii lumi, dar ei nu au nici măcar o brazdă de pământ a lor”. (Discurs al lui Tiberius Gracchus).În 107î.Hr reforma militară a generalului -consul Caius Marius (157 î.Hr. – 13 ianuarie 86 î.Hr.), a fost un general și om politic roman, care a jucat un rol important într-o perioada agitată a Republicii Romane. Marius este cunoscut pentru cele 7 consulate și pentru reforma armatei romane, permițând recrutarea cetățenilor fără pământ și reorganizând structura legiunilor romane) prevedea încorporarea cetăţenilor fără pământ care sunt împroprietăriţi după îndeplinirea unui serviciu militar de 16 ani;efectivele legiunii (Unitate militară romană formată din cetățeni compusă din aproximativ 6000 de oameni/ infanterişti(pedestrași) şi călăreți) ajung de la 5000 la 6000 soldaţi împărţiţi în 10 cohorte(subunitate militară rămană compusă din 600 de soldați/ la rîndul lor divizate în centurii/în antichitatea romană:Subunitate militară cuprinzând o sută de soldaţi sau o subdiviziune politico-administrativă cuprinzând o sută de cetăţeni);  soldaţii erau primeau soldă , consecinţa fiind transformarea legionarilor în soldaţi profesionişti.

legionari romani

În sfârșit după “războiul socilor”dintre 91î.Hr – 88 î. Hr.,în 89î.Hr-88 î.Hr se dau legile care acordă cetăţenia romană socilor(locuitorii cetăților Italiei antice aliate cu Roma).O situație grea o aveau sclavii, care erau pedepsiți sau uciși  de către stăpânii lor sau de către stat.Între 136 -132 î.Hr şi 104 -101 î.Hr sclavii din Sicilia s-au răsculat dar au fost înfrânți.Între 73-71 î.Hr a avut loc răscoala sclavilor gladiatori (În Roma antică luptător,de regulă sclav,care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice;denumirea de gladiator vine de la termenul „gladius” care însemna o sabie scurtă pe care o avea asupra sa acel luptător)

lupte între gladiatori

 condusă de tracul Spartacus(conducătorul celei de-a treia răscoale a sclavilor (73 î.Hr. – 71 î.Hr.), care a avut loc în Republica Romană. A fost un gladiator roman de origine tracă născut  în jurul anului 109 î.Hr., dintr-o familie de păstori aparținând tribului Maedi ; prins și vândut ca sclav a fost apoi dus la școala de gladiatori a lui Batiatus din Capua, devenind un mare gladiator)care după unele victorii  a fost înfrânt decisiv de generalul Crassus

răscoala sclavilor condusă de Spartacus

/„Răscoala gladiatorilor (….) războiul lui Spartacus, s-a iscat din următoarea pricină: Un oarecare Lentulus Vatia instruia la Capua nişte gladiatori, dintre care majoritatea erau gali şi traci. Nu din pricina ticăloşiei lor, ci din pricina răutăţii stăpânului care-i cumpărase, erau închişi cu străşnicie, în vederea concursurilor de gladiatori”, (Plutarh, „Viaţa lui Crassus”); „Deşi erau sfârşiţi de oboseală şi plini de răni, din care curgeau şiroaie de sânge, gladiatorii continuau să reziste duşmanului. Spartacus nu se clintise nici măcar cu un pas. Dimpotrivă, în fruntea a o mie de gladiatori, pătrunse cu un cui în rândurile legiunii a şasea romane, care deşi era alcătuită din veterani, nu putea ţine piept atacului său. (….) Întunericul se lăsa tot mai negru pe câmpul de bătălie. Romanii câştigaseră victoria decisivă şi totuşi mai erau constrânşi să se bată. Treizeci de mii de gladiatori şi optsprezece mii de romani zăceau pe întinsul câmpului de luptă. Spartacus al cărui scut era străpuns peste tot de suliţe (…) lovea şi dobora pe toţi cei care încercau să-l atace. Un pilum (suliţă) i se înfipse în şoldul stâng, rănindu-l grav. Căzând în genunchi, Spartacus, cu scutul se apăra de duşmani, iar cu sabia izbea (….) în cele din urmă, 7-8 suliţe aruncate de la zece paşi îi străpunseră spatele şi el se rostogoli”. (Rafaelo Giovagnoli, „Spartacus”).Republica(”res”+”publica”(trad.=treburi publice)romană era una aristocratică și din cauza intereselor politice divergente dintre  Populari(”partidul”cavalerilor în Roma antică)și  Optimaţi(nobili, aristocrați (la romani),care intrau în ”partidul”senatorilor) și a inechităților sociale se va prăbuși în sec. I î.Hr.

Cronologie selectivă:

509.î.Hr-începutul republicii romane -sec V.î.Hr-secesiunea-(494.î.Hr)plebeilor la Roma -,,Legile celor 12 table”la Roma/451-450î.Hr; sec Vî.Hr-III î.Hr  – alte legi :Lex Canuleia , Lex Poetelia Papiria), Lex Ogulnia, Reforma lui Camillus  etc.-sec II.î.Hr.- 136 -132 î.Hr şi 104 -101 î.Hr răscoala sclavilor din Sicilia;încercările de reformă ale lui Tiberius şi Caius Gracchus(133-122.î.Hr);-reforma militară a generalului Marius(107.î.Hr) -sec I.î.Hr.-războiul Romei cu socii(le acordă cetățenia romană-89-88.î.Hr) ; 73î.Hr-71 î.Hr – răscoala sclavilor gladiatori condusă de tracul Spartacus

Introducere în studiul istoriei

Introducere în studiul istoriei  Istoria( gr. “historia” înseamnă cercetarea/investigarea unor evenimente și povestirea acestor acțiuni )e știința care studiază trecutul și prezentul societății omenești. Surse:”Istoria este cea dintâi carte a unei naţii…” (Nicolae Bălcescu); “Istoria este adevărata povestire şi înfăţişare a întâmplărilor neamului omenesc…” (Mihail Kogălniceanu);„ Herodot din Halicarnas înfățișează aici rodul cercetărilor sale pentru ca faptele oamenilor să nu pălească prin trecerea vremii iar isprăvile mari și minunate săvârșite de greci și de barbari să nu fie date uitării…(Herodot-„Istorii”).  Are știinţe ajutătoare : arheologia( ştiinţă auxiliară a istoriei care studiază vechile civilizaţii pe baza vestigiilor materiale păstrate sau scoase la suprafață prin săpături), numismatica( ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul monedelor), epigrafia( ştiinţă auxiliară a istoriei care studiază inscripţiile), diplomatica( ştiinţă auxiliară a istoriei care studiază vechile documente), paleografia(ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea vechilor scrieri), heraldica şi sigilografia (ştiinţe auxiliare ale istoriei care studiază şi interpretează stemele, sigiliile,peceţile,blazoanele(ale statelor,oraşelor,familiilor nobiliare/domnitoare), cronologia(ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu datarea evenimentelor şi izvoarelor istorice pentru a stabili ordinea în care s-au desfăşurat),cartografia(  știință care se ocupă cu tehnica întocmirii hărţilor ),geografia istorică( ştiinţă auxiliară a istoriei care studiază spaţiul istoric reprezentat în documentele cartografice, extinderea teritorială a statelor lumii, zonele de locuire ale diferitelor popoare, plasarea în spaţiu a evenimentelor istorice).Izvoarele istorice sunt scrise :epigrafice( inscripţii pe materiale dure), numismatice(monede,medalii), literare/narative(” istoriile” scrise de vechii autori, anale, cronici, letopisețe, biografii, memorii),diplomatice( documente cu caracter oficial emise de către instituţii statale sau particulare (cancelarii regale, imperiale, domneşti, boiereşti nobiliare, orăşeneşti, episcopale etc.) şi scrieri cu caracter privat (scrisori, însemnări de călătorie etc.; -după provenienţă: interne (emise de instituţiile unui stat) şi externe (emise de instituţiile altor state cu referire la statul în cauză), sigilografice şi heraldice( blazoane,steme,peceţi,sigilii ) , juridice(coduri de legi), cartografice(hărţi,portulane(hărţi maritime), administrativ-economice(registre de naştere, acte de proprietate etc), pictografice(scene religioase, istorice,portrete, ornamente), lingvistice(antroponime(nume de oameni), toponime(nume de locuri), hidronime(nume de ape) și oronime(nume de munţi), audio-vizuale(filme,casete video-audio,CD-uri etc care conțin informații istorice) și nescrise (arme, unelte,podoabe etc; folclorice şi etnografice=fac referire la limba,portul oamenilor în evoluţia lor de-a lungul secolelor;monumentale=construcţii având diferite destinaţii(palate, cetăţi, temple, biserici,locuinţe);antropologice şi paleontologice=schelete umane sau fragmente ale acestora, resturi de plante sau animale). Unele izvoare(surse )istorice sunt păstrate în arhive , muzee , biblioteci. Unităţile de timp istoric sunt anul(365 de zile și 6 ore) ,deceniul(10 ani) , secolul /veacul(100 de ani), mileniul(1000 de ani).Timpul istoric are ca metode de măsurare calendarul solar(metodă de măsurare a timpului bazată pe mișcarea Pământului în jurul Soarelui) și calendarul lunar(metodă de măsurare a timpului bazată pe mișcarea Lunii în jurul Pământului).Erele(epocile istorice)( perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate) sunt preistoria (epoca străveche/perioadă din istoria omenirii de la geneza omului până la apariția primelor documente scrise) antică(antichitatea )(epoca veche a istoriei  în care s-au dezvoltat vechile civilizații cuprinsă între mileniul IV î.Hr și secolul V d.Hr), medievală( Evul mediu)(epocă istorică, cuprinsă între antichitatea târzie(sec.V) și epoca modernă.(sec XV/XVII) , modernă(de la începutul sec.XV/XVII până la Primul Război Mondial/1914)şi contemporană((postmodernă)(perioadă cuprinsă de la sfârşitul Primului Război Mondial(1918) până astăzi).Unele civilizații aveau un sistem propriu de numerotare a a anilor și de ținere a evidenței evenimentelor: grecii  antici de la 776 î.Hr( primele Jocuri Olimpice ) , romanii de la 753 î.Hr (întemeierea Romei) , cronicarii români sub influența surselor slave de la 5508 î.Hr (an considerat ca Geneza/ Facerea lumii ),musulmanii de la 622(începutul erei islamice) etc.Există două mari ere: înainte de nașterea lui Iisus Hristos notată cu simbolul î.Hr și era creştină (perioada de la naşterea lui Iisus Hristos până în zilele noastre) notată d.Hr. De-a lungul timpului oamenii au creat o cultură materială(totalitatea obiectelor/lucrurilor create de om(arme, unelte,construcţii)dar și o cultură spirituală(ansamblurile,tradiţiile,obiceiurile, religia, limba unui popor)cele două tipuri de culturi ducând la apariția civilizațiilor( nivel de dezvoltare la care se găseşte viaţa socială, materială şi spirituală a unei formaţiuni sociale /unui grup social; stare a vieţii sociale, economice şi culturale a unui popor, a unei epoci etc.).Astfel de civilizații au fost cea orientală,greco-romană etc și în general vorbind fiecare popor și-a creat propria civilizație.Din istorie învățăm să fim obiectivi ,să ne dezvoltăm sentimentele de patriotism și putem cunoaște cauzele,desfășurarea și consecințele evenimentelor. („Istoria este povestea celor de ieri spusă celor de azi și transmisă celor de mâine”-Vladi Laurențiu Dragnea)ƒ

Baza tuturor lecțiilor de istorie

Istoria este știința chemată să răspundă la mii de de întrebări,să caute un „munte” de răspunsuri și să reconstituie (pe cât posibil)adevărul despre evenimentele petrecute din cele mai vechi timpuri și până astăzi.În cele ce urmează voi „dezvălui” întrebările de bază pentru orice „historie”(investigație),întrebări care sunt necesare pentru activitatea de învățare și de înțelegere a istoriei.

1) Localizarea unei civilizații,a unui eveniment etc  Întrebare:UNDE este localizată(se află) acea regiune? Model:UNDE e localizat(se află) Egiptul? R:Egiptul se află(e localizat) în N-E Africii ,pe valea fluviului Nil. 

Explicație:De ce e nevoie să știm să localizăm un eveniment etc?-E necesar să localizăm un eveniment(sau unde se află o țară)pentru a ști UNDE s-a petrecut acel eveniment.Este un exercițiu de geografie istorică,sau,cum se mai spune,un fapt istoric s-a petrecut undeva pe Pământ. *Activitate de învățare-consultarea hărților sau atlaselor istorice(tipărite,de pe site-urile de Internet,prezentate pe CD etc)

2)Epoca istorică(secolul/mileniul) în care s-a petrecut un anumit eveniment. Întrebare:CÂND s-a petrecut „X” eveniment? Model:CÂND a fost întemeiată Roma? R:Roma a fost întemeiată în anul 753 î.Hr(sec.VIII î.Hr).Explicație:De ce e nevoie să știm CÂND s-a petrecut un eveniment?-E necesar să știm când s-a petrecut un eveniment pentru a-l plasa într-o anumită epocă(secol,mileniu etc).Este un exercițiu de cronologie.așa putem afla ordinea în care s-au petrecut evenimentele,dacă au fost cam în același timp sau dacă și ce decalaje au existat între ele. *Activitate de învățare-consultarea unor cărți care conțin tabele cronologice sau date istorice;Internet,CD etc).

3)Relația de cauzalitate(cauză-efect);Întrebări:a)DE CE(DIN CE CAUZĂ/CAUZE)s-a petrecut un anumit eveniment?;b)Ce EFECTE/CONSECINȚE a avut acel eveniment ? ;Model: DE CE s-a încheiat preistoria?(Care au fost CAUZELE sfârșitului preistoriei?) R:Preistoria s-a încheiat din CAUZA inventării scrisului,formării statelor etc.   Care au fost CONSECINȚELE(EFECTELE)sfârșitului preistoriei? Model de răspuns:Efectele(consecințele)sfârșitului preistoriei au fost intrarea omenirii în epoca antică.  Explicație:Relația de cauzalitate se exprimă și prin cuvintele „deoarece”,„pentru că”,„rezultă”,„ca urmare”-Model.Cauza:Deoarece a apărut scrisul/ preistoria a luat sfârșit(efect). *Explicație generală:De ce e important să știm care au fost CAUZELE unui eveniment?;R:E important să știm CAUZELE unui eveniment deoarece acestea reprezintă impulsul care declanșează faptele.E un fel de a spune „Din cauza a…ceva”…se întâmplă…ceva.”De precizat că în cazul unui eveniment cum ar fi o revoluție cauzele sunt opuse obiectivelor și invers.De ce e important să știm efectele unui eveniment și mai ales să facem legătura cu anumite cauze? R:E important să știm care sunt EFECTELE/CONSECINȚELE unui eveniment din cel puțin două motive:-dacă au fost efecte negative,lumea să ia aminte să nu mai repete „greșelile” trecutului(*e o recomandare pentru vigilență și înțelepciune);-dacă au fost efecte pozitive,este un motiv de a le da ca exemple de urmat.În ceea ce privește relația de cauzalitate,consider că numai așa putem face legătura cauză-efect,pentru a înțelege ce s-a întâmplat de fapt și ceea ce a urmat.*Unele evenimente au avut efecte de scurtă durată(pe ani sau decenii),iar altele,efecte de lungă durată,întinzându-se pe secole sau milenii[Ex. Efect de scurtă durată: unul dintre efectele Congresului de la Viena din 1815 a fost Restaurația Bourbonilor în Franța/ R:Este un efect de scurtă durată deoarece acest eveniment(Restaurația)n-a durat decât 2 decenii după care s-a încheiat];[Ex.Efect de lungă durată:Una dintre prevederile Congresului de la Viena(1815) a fost acordarea neutralității perpetue a Elveției/R:Efectul este de lungă durată deoarece Elveția este neutră și astăzi la peste două secole de la Congres];*Activitate de învățare–citirea și înțelegerea informațiilor dintr-o lecție dată.

4)Desfășurarea unui eveniment(Povestirea unei acțiuni) Pentru a afla desfășurarea unui eveniment ne întrebăm „CUM s-a desfășurat?”;De ce e necesar să știm CUM ? E necesar să știm CUM pentru a putea urmări firul unei investigații,a unei cercetări,a unei povestiri și de a ne deprinde să povestim(sau să informăm pe alții)despre acel eveniment; *Activitate de învățare-consultarea(citirea)și asimilarea informațiilor dintr-o lecție dată sau dintr-un articol/carte/de istorie.

5)Rolul personalităților în istorie     Întrebare:CINE a contribuit la realizarea „X” eveniment?; De ce e necesar să știm CINE și ce a făcut în istorie ? E necesar să știm CINE și ce a făcut în istorie deoarece personalitățile din orice domeniu(politic,cultural etc)și-au pus amprenta asupra evenimentelor sau realizărilor de orice fel și pot deveni modele pentru întreaga omenire(*evident că există și personaje negative care sunt contraexemple,dar despre care este bine să știm ce au făcut pentru ca istoria să nu mai „producă” astfel de personaje);Întrebare-model: CINE  a fost Ramses al II lea cel Mare?; R:Ramses al II lea cel Mare a fost un faraon egiptean din sec.XIII î.Hr care a avut cea mai lungă domnie din antichitate.A luptat cu hittiții,a întemeiat capitala Pi Ramses etc *Activitate de învățare-consultarea unor cărți/compendii cu biografii sau site-ul Wikipedia.

6)Înțelesul termenilor istorici     Explicație:Orice știință/disciplină de studiu are termeni specifici9ex. la geografie învățăm despre depresiuni,crevase,podișuri etc ,la matematică învățăm despre teoreme,axiome etc ,la limba română învățăm despre subiect,predicat,atribut etc).Acestea fiind spuse,remarcăm că și la istorie există diverși termeni(ex. epigrafie,romanizare etc/lista depășește 1000 de termeni de specialitate)despre care este necesar să știm CE ÎNSEAMNĂ(CE ESTE).  De ce e necesar să știm CE ÎNSEAMNĂ? E necesar să știm ce înseamnă pentru a-i folosi acolo unde trebuie ,conform cu înșelesul lor,pentru a fi capabili să ne explicăm și să explicăm și altora semnificația acelui cuvânt și să reușim să formulăm propoziții sau fraze cu valoare de adevăr legate de acei termeni istorici(cuvinte –cheie). Întrebare-model: Ce înseamnă(ce este)epigrafia? R:Epigrafia este știința care studiază inscripțiile. *Activitate de învățare-sublinierea termenilor istorici care sunt folosiți într-o lecție,iar pasul următor este consultarea dicționarului istoric(tipărit sau online);Sfat pentru elevi:chiar dacă definițiile termenilor istorici pot fi lungi și/sau mai complicate ,important este să reușim simplificarea acestor definiții pentru ca acel termen să fie mai ușor de înțeles.

*** Sintetizând punctele prezentate până acum ,Istoria trebuie să răspundă la următoarele întrebări:1)UNDE?,2)CÂND?;3)DE CE?;4)CUM?;5)CINE?;6)CE ÎNSEAMNĂ(CE ESTE)?

7)Folosirea surselor(izvoarelor)istorice    Explicație: Sursele istorice sunt de două feluri:scrise și nescrise.Există și clasificarea în surse primare(care au fost scrise în timpul producerii evenimentelor sau în apropierea acestor evenimente)și surse secundare(preluări ale surselor primare și interpretări mai târzii ale evenimentelor care s-au petrecut).Sursele istorice sunt foarte importante deoarece fără ele istoria ar fi o ficțiune în sensul că așa-numitele evenimente ar fi de fapt simple povești fără o bază reală ,adică fără să fie probate.Chiar și sursele găsite pot fi false sau îndoielnice(exagerate)aș că trebuie studiate cu atenție și interpretate cu cât mai multă precizie pentru a reconstitui ceea ce s-a întâmplat.În concluzie,fără ajutorul surselor,istoria nu ar mai fi „istorie”(investigație). Întrebări de bază:„Cine ne informează despre…?” ;„Din ce sursă aflăm despre…?” ;„Ce ne informează sursa(autorul și lucrarea sa)despre „cutare” eveniment?”;*Activitate de învățare-identificarea sursei „X”despre un anumit eveniment/Model-„Despre agricultura orientală antică”-surse: Diodor din Sicilia-“Biblioteca istorică”;Herodot-“Istorii”, I; Strabon-“Geografia”/;extragerea de informații din sursa respectivă(adică să aflăm despre ce ne informează acel autor)/Model-: India este udată de ploile de vară (…) în timpul acestor ploi se seamănă inul ,meiul şi susanul, orezul şi arpacaşul, iar în timpul iernii grâul, orezul, legumele şi alte plante comestibile” (Strabon-“Geografia”);Răspuns-autorul Strabon în acest fragment din lucrarea „Geografia” ne informează despre plantele care se cultivau în India antică și anume „inul ,meiul şi susanul, orezul şi arpacaşul, grâul, orezul, legumele şi alte plante comestibile”/;metoda comparativă(analizați două sau mai multe surse legate de un anumit eveniment pentru:1)a vedea care sursă se apropie de adevăr;2)care sursă exagerează sau prezintă informații false în scopul manipulării și al influențării publicului;3) multiperspectivitate(2-3 sau mai mulți istorici pot avea puncte de vedere diferite asupra desfășurării unor evenimente/ex.„Cruciadele”au fost prezentate de istoricii creștini ca fiind expediții militare de mare anvergură,în timp ce istoricii musulmani nu le-au acordat aceeași importanță);4)folosirea metodei analizei critice-apostolul Pavel scria în Epistola către Tesaloniceni 1:5-21-„Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun”(acest sfat-avertisment este dat pentru a „deschide” oamenilor ochii și mintea ,pentru ca să ne ferim de înșelăciuni,de informații false,de aprecieri partizane unui partid,unei persoane,unui eveniment pe care unii pseudo-istorici vor să îl întoarcă în favoarea unor interese de moment;se spune că „istoria este scrisă de învingători” și că astfel „învinșii” sunt întotdeauna denigrați,dar datoria de bază a oricărui istoric serios este aceea de a lăsa partizanatele la o parte și de a studia obiectiv pentru aflarea adevărului „adevărat”).

8)Înțelegerea domeniilor la care face referire o investigație

a)politice-se referă la forma de conducere(regimul politic/organizarea politică)(ex. monarhie orientală,greacă ,romană,feudală,absolutistă,constituțională,parlamentară etc,republică aristocratică,democratică,dictatură totalitară/fascistă,nazistă,comunistă/etc și instituțiile unui stat(monarh,consul,președinte,strateg etc,Sfatul Bătrânilor,Senat,Adunarea Poporului,Parlament,Adunări Reprezentative,Consiliul/Sfatul/monarhului,Guvernul,Justiția,Armata,Biserica etc) ;forma de stat(ex. oraș-stat,regat ,imperiu,hanat,emirat,principat,ducat,voievodat,califat,țarat etc);relațiile dintre state(relații internaționale)(alianțe,războaie,tratate de pace,congrese,conferințe);curente(idei)și practici politice( ex.conservatorism,liberalism,socialism,naționalism,fascism,nazism,comunism etc);elaborarea unor Constituții în care să fie înscrise drepturi și libertăți cetățenești;existența partidelor politice(începând cu epoca modernă);personalități politice(regi,împărați,președinți etc).

b)administrative-se referă la modul în care este organizat un stat în diverse unități(ex.provincii,satrapii,nome,comitate,regiuni,ținuturi,județe,districte,departamente,state/acolo unde există o federație sau o uniune/etc)

c)economice(activități economice;ocupații practice ale oamenilor)-se referă la ceea ce fac oamenii pentru a-și procura hrana prin producerea ei(cules,vânătoare ,pescuit,agricultură//cultivarea plantelor/,creșterea animalelor,pomicultură,viticultură,apicultură etc),*meșteșuguri/meserii/profesii/și forma de organizare meșteșugărească(individuală,breaslă,manufactură,cooperativă,asociație)/adică tot ceea ce confecționează sau construiesc oamenii(tors,țesut,împletit,olărit,prelucrarea pietrei,a lemnului,fierărie,diverse construcții etc);-există multe tipuri de meșteșugari(meseriași):țesători,olari,tâmplari,zidari,fierari,măcelari,cizmari etc,deci tot ceea ce produce omul și are o finalitate practică,materială(haine,încălțăminte,arme,unelte,case,drumuri,oale,poduri,mobilier etc);-în epoca modernă și contemporană au apărut „meserii”/industrii mecanizate ,automatizate,computerizate,iar numărul meseriilor a crescut și s-a ajuns la o mai mare diversificare(strungar,frezor,constructor de mașini,informatician etc);*comerțul(negoțul/negustoria)(adică acțiunea de vânzare și de cumpărare a unor produse);se poate realiza prin troc(„economie naturală”)sau cu ajutorul(prin folosirea)monedei(„economie monetară”);-modul de realizare:-pe apă(comerț fluvial,maritim,oceanic),pe uscat(pe rute/drumuri comerciale-ex.„Drumul Mătăsii” ,„Drumul de la varegi la greci” etc și în epoca contemporană,prin aer(cu ajutorul avioanelor-cargo);-locuri destinate comerțului:piețe,târguri,bâlciuri,iarmaroace,magazine,prăvălii,super/hipermarket-uri;organizarea comercială:ligi,companii,ghilde,corporații etc ; mineritul(acțiunea de extragere din mine sau din cariere a unor „bogății ale solului și ale subsolului”-ex.cărbune,minereu de fier,aur,argint,cupru,diamante,sare,lut,piatră pentru construcții,hidrocarburi etc)

d)transporturile(acțiunea de a se deplasa pe diverse drumuri cu felurite mijloace de locomoție):-pe apă(râuri,fluvii,lacuri,mări,oceane);mijloace de transport.plute ,bărci,corăbii cu vâsle sau cu vele(pânze),vapoare cu abur sau cu motoare tip Diesel etc;pe uscat (rețeaua de drumuri pietruite,pavate,asfaltate,betonate,căi ferate etc);mijloace de transport:sania,carul cu două roți,căruța,trăsura,diligența,berlina,șareta,automobilul,bicicleta,trenul/metroul etc ;în aer(în epoca modernă și mai ales în cea contemporană):balonul cu aer cald,cu heliu,dirijabilul,avionul,elicopterul(Notă:transporturile intră în categoria ECONOMIE,în situația în care se transportă/deplasează mărfuri dintr-un loc în altul)

e)sociale-țin de organizarea societății(organizarea socială)în grupuri(comunități) umane(cete,familii,ginți,triburi,uniuni de triburi,popoare,națiuni)dar și ierarhic(în interiorul unei comunități-într-o ordine a importanței bazată pe putere,avere,rol în societate)în clase și categorii sociale:în antichitate(aristocrație-popor de rând/liber/-sclavi),în Evul mediu(nobilime-țărani/liberi și șerbi/,burghezie,orășeni de rând cu diverse ocupații),în Epoca modernă(burghezie-proletariat//muncitori industriali/-țărani;la fel și în Epoca contemporană/;*în toate epocile(din antichitate și până în prezent)au existat și există și alte categorii numite socio-profesionale(profesori,medici,avocați/juriști/,filosofi,preoți,la care se adaugă cei cu alte profesii „materiale și spirituale”-pictori,sculptori,arhitecți,muzicieni);-o altă categorie era(și este)reprezentată de „marginalizați”(cerșetori,vagabonzi,„plebea” săracă)și de minorități de diferite „orientări”.

f)culturale și religioase:-se referă la cultura spirituală:scrierea,materiale de scris,școala(educația publică),literatura,teaatrul,filosofia,istoria,geografia,matematica,astronomia,fizica,biologia etc,artele(arhitectura,pictura,sculptura,ceramica),religia etc(Notă:în aceste domenii au apărut personalități care au lăsat omenirii o uriașă moștenire culturală/,scriitori,pictori,sculptori,muzicieni,arhitecți,inventatori,descoperitori,întemeietori de religii și de școli filosofice etc);*Activitate de învățare:-consultarea unor albume sau cărți care să conțină imagini cu pictori și cu tablourile lor,scriitori și cărțile lor;accesarea site-ului Wikipedia;-vizitarea unor muzee sau a unor obiective istorice(cetăți,castele,palate,temple ,biserici etc)

g)militare:-se referă la organizarea militară(tipuri de trupe/ex. pedestrime/infanterie/,cavalerie,tanchiști,marinari,piloți militari etc;armament și tehnică de luptă:arcuri cu săgeți,lănci,sulițe,buzdugane,securi,săbii,pistoale,puști,mitraliere,tunuri,tancuri,nave de război,submarine,coifuri,armuri,uniforme de camuflaj,masca de gaze etc;structura unităților militare:centuria,cohorta,legiunea,falanga hoplitică,compania,batalionul,regimentul,divizia,corpul de armată etc;grade militare:decurion,centurion,tribun,sergent,plutonier,locotenent,căpitan,maior,colonel,general etc;tactici și strategii:atac frontal,prin învăluire,formațiunea „țestoasa”,șarje,asediu,război-fulger,război de poziții,război total etc(Notă:conducătorul politic/rege,împărat,președinte etc/este și comandantul suprem al armatei;până în epoca modernă,de multe ori,regii,împărații,principii,sultanii etc participau personaal la operațiunile militare;în alte cazuri și în epoca contemporană,conducerea acestor operațiuni a fost delegată unor generali(adică unor militari de carieră/profesie)

h)modul de viață( se referă la stabilitatea comunităților umane/migratori sau nomazi și sedentari/ și la alte aspecte ale vieții de zi cu zi/locuință,hrană,îmbrăcăminte(port)familie,sărbători,tradiții ,obiceiuri de nuntă,de înmormântare și altele)

*Notă:Uneori domeniile de studiu sunt combinate(ex. politico-administrative,politico-sociale,politico-economice,cultural-religioase etc)pentru că între domenii există o interdependență(fiecare domeniu depinde de celălalt).Faceți legătura între diverse fapte și evenimente,analizați-le și sintetizați-le și dobândiți capacitatea de a povesti.